Pregătirea pentru sexul anal presupune limite discutate înainte, lubrifiere suficientă și protecție împotriva infecțiilor. Durerea cere oprirea, nu continuarea în speranța că va trece. Confortul depinde atât de pregătirea corpului, cât și de libertatea fiecărui partener de a refuza sau de a se răzgândi.
Sexul anal include și stimularea fără penetrare, explică Jess O’Reilly, specialistă în sexualitate și relații pentru We-Vibe. Contactul oral cu anusul, dopurile anale și penetrarea cu un penis, un dildo sau un dispozitiv purtat cu ham fac parte din această categorie. Folosirea de către un partener a unui asemenea dispozitiv pentru penetrare anală este numită și pegging. Penetrarea rămâne opțională.
Limitele se discută înainte, nu în mijlocul experienței
Conversația despre dorințe și rețineri are loc din timp, mai ales înaintea primei experiențe sau după o pauză. Participarea trebuie să fie dorită de amândoi, iar acordul se verifică și pe parcurs. Consimțământul poate fi retras în orice moment.
O listă cu lucruri acceptate, refuzate sau încă incerte poate ajuta cuplul să stabilească:
- Dacă este dorită penetrarea sau numai stimularea externă.
- Ce poziții și ce adâncime sunt confortabile pentru persoana care primește penetrarea.
- Care sunt temerile și limitele fiecărui partener.
- Ce cuvânt sau semnale vor indica nevoia de ajustare ori oprire.
Educatoarea sexuală Linnea Marie recomandă semnale verbale bazate, de exemplu, pe culorile roșu, galben și verde. Ele ajută persoana penetrată să ghideze partenerul în privința unghiului, adâncimii și ritmului mișcărilor. Ambii trebuie să cunoască semnalele și să urmărească nivelul de confort al celuilalt.
„Este un mit că sexul anal este dureros în mod inerent”, explică, în traducere, Evan Goldstein, chirurg anal și fondator al Bespoke Surgical, în recomandările sale despre pregătirea fizică. Medicul semnalează că educația insuficientă, informațiile greșite și stigmatizarea acestei practici persistă.
Pregătirea corpului poate dura zile sau săptămâni
Pregătirea are o componentă fizică, una de igienă și una emoțională. Unele măsuri țin de orele sau zilele anterioare; acomodarea poate dura săptămâni ori mai mult. Pentru persoanele care primesc frecvent penetrare anală, poate deveni o practică de durată.
Jess O’Reilly explică diferența dintre cei doi mușchi care controlează deschiderea anală. Sfincterul extern poate fi contractat și relaxat voluntar. Cel intern funcționează involuntar, dar respirația profundă și calmul pot favoriza relaxarea lui. Zona exterioară a anusului este sensibilă la atingere, textură și temperatură.
Pentru cunoașterea propriilor reacții, specialista propune explorarea individuală înaintea experienței cu un partener. Recomandarea ei este folosirea lubrifiantului, respirația profundă și introducerea blândă a unui deget, fără grabă, observând diferența dintre contracție și relaxare. Creșterea adâncimii vine numai după ce contactul superficial este confortabil.
Jucăriile folosite trebuie să fie fabricate din materiale sigure pentru corp, concepute pentru uz anal și prevăzute cu bază evazată, care împiedică pătrunderea lor completă. Dimensiunea și adâncimea se măresc treptat.
Goldstein recomandă dilatarea progresivă și, pentru o pregătire structurată, seturi cu dilatatoare de dimensiuni crescătoare. Acestea nu sunt obligatorii pentru fiecare persoană. Nicio etapă nu presupune forțarea penetrării sau suportarea durerii.
Igiena nu impune spălături rectale
Prezența unei cantități de materii fecale este posibilă și trebuie acceptată ca atare de ambii parteneri. Potrivit lui Goldstein, dacă nu există o nevoie urgentă de defecație, canalul anal și rectul sunt cel mai probabil lipsite de materii fecale.
Medicul recomandă un aport zilnic suficient de fibre și menționează suplimentele cu fibre și sinbiotice pentru scaune mai bine formate și o evacuare mai completă. Aceste măsuri pot reduce nevoia resimțită de a face spălături rectale.
Spălăturile nu reprezintă o condiție pentru sexul anal. Cele inutile sau făcute incorect pot produce iritații, sângerări și alte complicații. Dacă sunt totuși alese, se poate folosi o pară de clismă cu apă călduță sau o soluție destinată utilizării rectale. Săpunurile agresive, soluțiile iritante și repetarea excesivă trebuie evitate.
Ca verificare opțională înaintea unei spălături, Goldstein sugerează folosirea unei jucării anale lubrifiate, cu bază evazată. Dacă aceasta iese curată, persoana se poate simți mai liniștită, fără ca rezultatul să garanteze absența materiilor fecale în timpul contactului. În caz contrar, opțiunile includ o spălătură sau amânarea experienței.
Lubrifiantul și prezervativul au roluri diferite
Anusul nu produce lubrifiere proprie. Lubrifiantul se aplică din abundență înaintea penetrării și se reaplică pe parcurs, inclusiv în etapa de pregătire. Jess O’Reilly respinge ideea că o cantitate generoasă ar strica experiența prin reducerea frecării.
Formulele cu silicon sunt, în general, mai alunecoase și rezistă mai mult decât cele pe bază de apă. Unele nu sunt însă compatibile cu jucăriile din silicon. Instrucțiunile producătorului trebuie verificate înainte de combinarea lor.
„Evitați cremele anestezice. Știu că sunt tentante, dar durerea este felul în care corpul vă spune că ceva nu este în regulă”, avertizează, în traducere, educatoarea sexuală Wendasha Jenkins Hall, în explicațiile despre riscurile amorțirii zonei. Anestezia locală poate împiedica recunoașterea unei leziuni, a încordării musculare sau a nevoii de lubrifiant suplimentar.
Sexul anal poate transmite infecții, inclusiv HIV, HPV, gonoree și chlamydia. Pentru persoana penetrată, riscul transmiterii HIV este mai mare decât în cazul sexului vaginal, deoarece mucoasa rectală este subțire și permite mai ușor pătrunderea virusului în organism.
Măsurile de protecție includ:
- Folosirea prezervativului pentru reducerea riscului de infecții cu transmitere sexuală.
- Testarea regulată pentru aceste infecții.
- Discuția cu un cadru medical, în funcție de situația individuală, despre medicația de prevenire a infectării cu HIV, numită PrEP, și despre vaccinurile împotriva HPV și hepatitelor A și B.
- Alegerea unui lubrifiant cu apă sau silicon pentru prezervativele din latex. Produsele uleioase pot deteriora latexul și favoriza ruperea.
Trecerea de la contact anal la penetrare vaginală necesită un prezervativ nou sau spălarea temeinică a penisului, degetului ori jucăriei folosite. Bacteriile din rect pot crește riscul de infecții urinare și vaginoză bacteriană.
Ritmul este ghidat de persoana care primește penetrarea
Alte forme de apropiere și stimulare pot preceda penetrarea sau pot rămâne întreaga experiență sexuală. Goldstein menționează săruturile, explorarea zonelor erogene, contactul oral, stimularea orală a anusului și folosirea jucăriilor ori a dilatatoarelor ca modalități de pregătire și relaxare.
Jess O’Reilly explică faptul că excitarea poate face mai confortabile senzații care, în absența ei, ar fi neplăcute. Un orgasm înaintea penetrării este o posibilitate, nu o cerință: potrivit specialistei, relaxarea și efectul calmant al oxitocinei pot ajuta.
În timpul penetrării, recomandarea este respirația profundă și avansarea lentă. Pentru început, Goldstein sugerează ca persoana penetrată să stea deasupra, iar partenerul dedesubt, așezat sau întins. Astfel, viteza și adâncimea pot fi controlate mai ușor, iar expresiile feței sunt mai ușor de urmărit.
Ulterior, dacă ambii doresc, pot fi încercate poziția culcat pe abdomen, sprijinul pe mâini și genunchi sau poziția față în față, cu persoana penetrată întinsă pe spate. Pozițiile folosite pentru penetrare vaginală pot fi adaptate și pentru contactul anal, în funcție de confort.
„Spuneți-i partenerului sau partenerilor ce vă face să vă simțiți bine și ce nu”, recomandă Goldstein, în traducere. Ajustările se fac în funcție de reacțiile comunicate, fără obligația de a continua o anumită mișcare sau poziție.
Stimularea clitoridiană, vaginală ori a altor zone poate însoți contactul anal, inclusiv cu ajutorul jucăriilor. Alegerea rămâne a partenerilor, în limitele convenite.
Presiunea poate apărea, dar durerea cere oprirea
Senzația de presiune sau impresia că urmează un scaun poate apărea mai ales la început. Aceasta nu înseamnă automat că are loc defecația. Chiar și un disconfort fără durere este un motiv suficient pentru pauză.
Jess O’Reilly indică încordarea, lubrifierea insuficientă sau dimensiunea prea mare a obiectului introdus printre posibilele explicații ale durerii. Contactul dureros poate provoca fisuri anale, rupturi și alte complicații. Leziunile de durată sunt posibile, deși rare.
Continuarea nu este o obligație nici după pregătire, nici după o primă încercare. Unele persoane au nevoie de timp pentru a descoperi ce le este confortabil; altele pot decide să nu repete experiența.
Îngrijirea de după include confortul și verificarea simptomelor
După contact, apropierea poate însemna îmbrățișări, o conversație, un duș sau o gustare. Discuția despre ce a fost confortabil, ce nu a plăcut și ce ar putea fi încercat ulterior face parte din îngrijirea de după, nu doar pregătirea unei alte experiențe.
Nevoia de a urina sau de a avea scaun poate fi urmată de mersul la toaletă. Urinarea după sex poate reduce riscul infecțiilor urinare, mai ales la persoanele predispuse, dar nu oferă o garanție. Medicul Ankita Gharge explică faptul că microorganismele din apropierea anusului se pot deplasa către vagin și uretră în timpul contactului.
Eliminarea zgomotoasă a aerului poate apărea în timpul penetrării sau după aceasta. Jess O’Reilly o explică prin aerul introdus în cursul contactului, care trebuie să iasă; sunetul poate semăna cu cel al gazelor intestinale.
Durerea, disconfortul ori sângerarea care persistă justifică o consultație. Sângerarea abundentă și durerea severă necesită asistență medicală urgentă.
Dacă relaxarea rămâne dificilă, un profesionist specializat în sănătate anală sau în probleme ale musculaturii planșeului pelvin poate evalua tensiunea musculară și alte obstacole fizice. Pentru rușine, stigmatizare sau blocaje emoționale, un terapeut specializat în sexualitate poate oferi sprijin.
