Un studiu global prezentat la a 42-a Reuniune Anuală a Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie arată cât de mult contează costul tratamentelor de fertilitate pentru șansele reale ale familiilor. Concluzia este clară: dacă s-ar reduce la jumătate sumele plătite direct de pacienți, numărul nașterilor obținute prin reproducere asistată ar putea crește de 2,67 ori.
Datele arată diferențe foarte mari între țări. În Brazilia, India și Asia de Sud-Est, proporția nașterilor prin ART este de doar 0,2%-0,4%. La polul opus, în Coreea de Sud ajunge la 11,8%, în Spania la 11,7%, iar în Japonia la 9,3%. În aceste țări, costul brut este sub 100% și costul net sub 50% din venitul median al gospodăriei. În schimb, acolo unde tratamentul ajunge la aproape două sau trei venituri mediane anuale ale gospodăriei, accesul scade puternic.
Cercetătorii au analizat informații din 22 de țări și regiuni, care acoperă peste 95% din activitatea globală ART, pentru perioada 2021-2023. Ei au folosit indicatorul „cost-per-copil”, adică suma necesară pentru a obține o naștere vie prin ART, raportată ca procent din venitul median al gospodăriei după impozitare. Astfel, accentul nu mai cade pe prețul unui singur ciclu, ci pe costul total al șansei reale de a avea un copil. Potrivit Lyla, costul brut „cost-per-copil” a variat de peste 12 ori la nivel internațional, de la 66% din venitul median al gospodăriei în Israel la 833% în Africa, fără Egipt, Tunisia și Africa de Sud. Costul net a fost între 13% în Israel și 825% în Africa.
Autorii spun că accesibilitatea financiară explică o mare parte din diferențele de utilizare a tratamentelor. „Deși se înțelege deja că prețul influențează deciziile pacienților, a fost frapant să vedem cât de mult din variația accesului între țări și regiuni ar putea fi explicată printr-o singură metrică de accesibilitate. Modelele noastre au explicat între 77% și 84% din variația utilizării ART.” Declarația îi aparține Dr. Stephanie Kuku, autor principal al studiului, de la Conceivable Life Sciences.
Studiul mai arată că legătura dintre cost și utilizare nu este liniară. O reducere de preț nu produce doar o creștere modestă, ci poate genera salturi mult mai mari, mai ales în zonele unde tratamentul este foarte greu de plătit. „Am constatat, de asemenea, că relația a urmat un model de lege a puterii, mai degrabă decât unul simplu liniar. În termeni practici, aceasta înseamnă că reducerea costurilor ar putea produce creșteri disproporționat de mari în utilizare, cele mai mari câștiguri fiind observate în țările și regiunile unde barierele de accesibilitate sunt cele mai mari.”
Pragul important identificat în studiu este de sub 50% din venitul median al gospodăriei pentru costul net. „Analiza noastră este fundamental centrată pe pacient: întreabă cât câștigă o gospodărie tipică și cât ar trebui să cheltuiască pentru a avea un copil prin ART. Pragul de 50% nu este o construcție teoretică; este o observație fundamentată a ceea ce au realizat națiunile cu cele mai bune performanțe.”
Ca soluție, autorii indică sisteme de asigurare și programe publice care să acopere mai multe cicluri complete de tratament, nu doar unul. „Poate cel mai simplu răspuns este că mandatele de asigurare și programele de finanțare publică trebuie să acopere multiple cicluri complete de tratament , nu doar unul singur. Întreaga noastră analiză este construită în jurul ‘cost-per-copil’, nu ‘cost-per-ciclu’, pentru că asta contează pentru pacienți. Datele sunt fără echivoc că țările care finanțează multiple cicluri realizează o utilizare mai mare.” În plus, Coreea de Sud are un credit de impozit pe venit de 30% pentru tratamentul de fertilitate. Profesor Dr. Anis Feki, președinte al ESHRE, a rezumat astfel concluzia: „Acest studiu aduce cifre în spatele a ceea ce mulți pacienți experimentează: accesibilitatea nu este o problemă secundară, ci un determinant major al accesului la îngrijirea fertilității. Deși soluțiile trebuie adaptate fiecărui sistem de sănătate, datele oferă un mesaj clar și plin de speranță: politicile care reduc costul real pentru pacienți pot îmbunătăți semnificativ accesul la ART.”
