Persoanele care locuiesc singure și au locuri de muncă ce pot fi făcute la distanță par să fie mai expuse izolării sociale și suferinței psihice decât angajații ale căror meserii cer prezență fizică, potrivit Spotmedia, care citează CNN. Un studiu publicat în revista Science a arătat că acest grup a petrecut 25% dintre zile fără niciun contact social, de peste două ori mai mult decât oamenii cu joburi incompatibile cu munca de la distanță.
Nu este o condamnare a muncii de acasă în sine. Datele din același material arată mai degrabă că vulnerabilitatea crește atunci când munca la distanță se întâlnește cu viața în singurătate și cu lipsa unor interacțiuni care contează.
Cercetătorii au analizat date strânse timp de peste un deceniu prin sondaje naționale. Comparația a fost făcută între angajați cu joburi compatibile cu munca de la distanță, cum sunt cele din marketing, și angajați cu profesii care cer prezență fizică, cum sunt chirurgii.
Pentru persoanele care locuiesc singure, diferența nu s-a oprit la lipsa contactului social. Studiul publicat în Science a indicat și o creștere de două ori mai mare a suferinței psihice de la începutul pandemiei, iar perioadele fără contact social nu au fost compensate prin întâlniri după program.
Munca de acasă nu este singura piesă din problemă
În ultimii ani, tot mai multe companii au început să îi cheme pe angajați înapoi la birou. În paralel, munca hibridă a rămas apreciată pentru echilibrul dintre viața profesională și cea personală, iar unele cercetări au legat munca la distanță și de productivitate mai bună.
Același material amintește și un alt rezultat, într-o direcție diferită. Un studiu publicat în Frontiers in Psychology, realizat pe aproximativ 7.700 de angajați din domeniul sănătății, a constatat că persoanele care lucrau exclusiv de la distanță raportau cele mai ridicate niveluri de stare de bine.
Asta mută accentul de la locul în care se lucrează la felul în care arată ziua de lucru și relațiile din jurul ei. Constance Noonan Hadley, psiholog organizațional și fondatoarea Institute for Life at Work, a explicat că munca exclusiv de acasă poate fi un factor de risc pentru singurătate, dar mai mult timp petrecut la birou nu înseamnă automat o stare de bine mai bună.
„Se presupune că, atunci când mergi la birou, vei găsi un mediu plăcut și satisfăcător din punct de vedere social”, a explicat Constance Noonan Hadley, psiholog organizațional și fondatoarea Institute for Life at Work.
Ideea de conexiune pare să depindă mai mult de locurile în care oamenii se simt apreciați și înțeleși decât de simpla prezență într-un sediu.
Revenirea la birou nu garantează relații mai bune
Unul dintre punctele importante ale materialului este tocmai acesta: întoarcerea la birou nu rezolvă automat singurătatea. Tammy Allen, psiholog specializat în munca la distanță și sănătatea ocupațională, a spus că simpla prezență la serviciu nu înseamnă automat mai mult contact social sau relații mai bune cu colegii.
„Nu poți presupune că, doar pentru că cineva se află la birou, are de fapt contact cu alți oameni”, a spus Tammy Allen, psiholog specializat în munca la distanță și sănătatea ocupațională.
Pentru oamenii care se confruntă deja cu singurătate cronică, lucrurile se pot complica. Constance Noonan Hadley a explicat că singurătatea poate crea un cerc vicios: oamenii devin mai sensibili la respingere, apoi evită interacțiunile, iar izolarea se adâncește.
În astfel de situații, invitațiile personale la evenimente sau activități de grup pot ajuta la depășirea temerii de respingere. Spotmedia nu prezintă aceste gesturi ca soluții universale, dar le include între formele de sprijin care pot conta pentru cei care au ajuns să evite contactul social.
Interacțiunile scurte și „al treilea spațiu” pot conta mai mult decât pare
Nu doar întâlnirile lungi sau relațiile apropiate intră în discuție. O cercetare citată de Spotmedia arată că și interacțiunile scurte, cum sunt o conversație cu un barista sau un zâmbet schimbat cu un străin, pot contribui la sentimentul de apartenență.
Într-un studiu realizat chiar de Hadley, participanții au indicat că mediul cel mai satisfăcător din punct de vedere social nu era nici acasă, nici la birou, ci un „al treilea spațiu”. Aici intră exemple precum o cafenea sau un spațiu de coworking.
Explicația ține de atmosferă. În astfel de locuri, participanții au spus că se puteau comporta mai natural, fără competiția și tensiunile care apar uneori la locul de muncă.
„Nu trebuie neapărat să fie în biroul vostru”, a spus Constance Noonan Hadley despre găsirea unor oportunități de socializare.
Pentru angajații care trăiesc singuri și lucrează remote, ideea centrală care rămâne după acest studiu este una destul de simplă: riscul nu vine doar din lucrul de acasă, ci din zilele care trec fără contact social, iar aceste goluri nu se acoperă automat odată cu o cartelă de acces la birou.
