Sumacul nu mai este privit doar ca acel gust acrișor din shaorma sau dintr-o salată orientală. Cercetările urmăresc acum acest condiment pentru conținutul său de antioxidanți și vitamine, dar și pentru un potențial efect antiinflamator și antimicrobian. Diferența față de alte condimente folosite strict pentru aromă este că sumacul aduce și compuși analizați în studii publicate pe ScienceDirect, printre care acidul galic și quercetina.
Acești compuși au fost asociați cu proprietăți antioxidante și antiinflamatoare și cu posibile efecte benefice în afecțiuni precum artrita, bolile cardiovasculare și diabetul. În utilizarea de zi cu zi, interesul pentru sumac se leagă și de felul în care poate completa o alimentație simplă. A fost folosit în medicina tradițională pentru susținerea digestiei și pentru ameliorarea tulburărilor gastrointestinale. În același timp, furnizează vitaminele C, A și E, alături de minerale precum potasiu, calciu și magneziu.
Legătura dintre digestie, sănătatea intestinală și aspectul pielii a adus sumacul în atenție și din acest motiv. Beneficiile discutate nu înseamnă însă că un condiment poate rezolva singur probleme mari de sănătate. În cazul cancerului, studiile de laborator au indicat doar un posibil rol al compușilor din sumac în încetinirea multiplicării celulelor canceroase. Rezultatele sunt preliminare și nu demonstrează că sumacul poate trata sau preveni cancerul la oameni.
Sumacul se obține din fructele uscate și măcinate ale unor arbuști din genul Rhus, din familia Anacardiaceae, aceeași familie din care fac parte și cajuul și mango. Genul Rhus are peste 150 de specii, însă în gastronomie sunt folosite mai ales Rhus coriaria și Rhus typhina. Are un gust acrișor, fructat și ușor afumat, apropiat de lămâie, dar mai delicat. Tocmai de aceea este folosit în preparate în care se caută prospețime fără adaos direct de lămâie.
Este ingredient esențial în salata Fattoush, în Musakhan și în amestecul de condimente za atar. Potrivit Lyla, interesul pentru sumac crește prin această combinație: oferă mult gust și aduce în același timp compuși studiați pentru efectele lor asupra sănătății. Articolul notează și că un meniu antiinflamator complet poate include și alte ingrediente cu rol similar, iar băuturile antiinflamatorii pot fi un complement util într-o abordare holistică.
Există însă o precizare importantă legată de siguranță. Nu toate varietățile sunt destinate consumului. Unele tipuri de sumac cu fructe albe sunt considerate toxice și nu trebuie consumate. Varietățile comestibile au fructe roșii. Această diferență este esențială atunci când produsul este ales pentru uz culinar.
Textul nu oferă o recomandare exactă despre cantitatea zilnică sau săptămânală care ar putea aduce beneficii clare. De asemenea, nu apar precizări despre interacțiuni cu medicamente sau despre eventuale alergii, deși sumacul face parte din aceeași familie botanică din care provin și cajuul, și mango.
