La 1 iunie 2026, registrele internaționale de gerontologie au confirmat un nou reper al longevității umane. Ethel Caterham din Marea Britanie este oficial cea mai în vârstă persoană în viață de pe glob. S-a născut pe 21 august 1909, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, iar la această dată are exact 116 ani și 284 de zile.
Ethel Caterham a preluat titlul mondial pe 30 aprilie 2025, după ce Inah Canabarro Lucas, fosta deținătoare a recordului din Brazilia, a cedat fizic. Odată cu această schimbare, britanica a urcat pe primul loc în clasamentul global, iar cazul ei a intrat în atenția institutelor de cercetare.
Recunoașterea oficială nu se bazează pe declarații, ci pe o verificare strictă a documentelor. Organizațiile internaționale cer acte emise în primele zile de viață. Un document de identitate recent nu este suficient. Specialiștii compară certificate de naștere vechi de peste un secol cu acte de căsătorie, recensăminte locale și registre parohiale. Doar după acest proces o persoană ajunge în baza restrânsă a supercentenarilor validați. Potrivit Jurnalulnational, Ethel Caterham a trecut de toate aceste filtre instituționale și se află acum sub observație medicală atentă.
În clasamentul masculin, recordul validat îi aparține brazilianului João Marinho Neto. Data lui de naștere este 5 octombrie 1912, iar numele său apare în registrele internaționale de gerontologie ca cel mai bătrân bărbat aflat în viață cu acte complete. Diferența dintre vârsta lui și cea a lui Ethel Caterham se înscrie într-un tipar demografic mai larg. Femeile domină istoric topurile supercentenarilor, iar bărbații ajung mult mai rar dincolo de pragul de 110 ani.
În afara listelor oficiale, există și cazuri aflate încă în analiză. Un exemplu este Luís Carlos dos Santos din Brazilia, care susține că s-a născut pe 15 februarie 1908. Dacă documentele lui ar fi validate de experții independenți, ar avea 118 ani și ar deveni cel mai bătrân om din istoria recentă. Deocamdată, vârsta lui este recunoscută doar local, prin organizația RankBrasil. Dosarul este analizat de Guinness World Records și LongeviQuest.
Fostul fermier brazilian a atras atenția și prin rutina sa zilnică. Personalul azilului unde locuiește a consemnat că bea trei cafele tari pe zi, fumează trabucuri regulat și petrece mult timp afară, expus la soare. În plus, dosarul său medical nu include tratamente alopate cronice. Situația contrazice recomandările medicale standard, iar gerontologii privesc cazul cu rezerve până la omologarea finală a vârstei sale reale.
O direcție importantă în studiul longevității vine din analiza medicală a fostei decane de vârstă Maria Branyas Morera. Ea a murit în august 2024, la 117 ani și 168 de zile. Înainte de moarte, a acceptat prelevarea unor probe biologice complexe. Rezultatele au indicat trei factori decisivi: o structură genetică protectoare la nivel celular, un nivel extrem de scăzut de inflamație și un microbiom intestinal asociat unor persoane cu zeci de ani mai tinere. Documentele medicale menționează și rutine clare: consum constant de iaurt natural, muncă fizică moderată prin grădinărit, respectarea igienei somnului și evitarea stresului cronic. Cercetătorii au formulat astfel concluzia: „Longevitatea extremă nu vine dintr-o singură sursă. O genă bună nu te duce la 115 ani dacă mediul te distruge.”
Textul menționează și România, care a intrat recent pe harta globală a supercentenarilor validați. Ilie Ciocan este prezentat drept un reprezentant important al longevității naționale și europene, însă informația se oprește aici în materialul disponibil.
