Enterocolita apare frecvent vara și, deși în multe cazuri evoluează ușor, riscul major rămâne deshidratarea severă. Tocmai de aceea, o zi cu diaree, crampe și vărsături nu ar trebui privită ca un simplu disconfort de sezon, mai ales când este vorba despre un copil mic, o femeie însărcinată, o persoană în vârstă sau cineva cu imunitatea slăbită.
Complicația care trebuie urmărită nu ține doar de numărul scaunelor, ci mai ales de pierderea de apă și electroliți, adică sodiu, potasiu și clor. Atunci când aceste pierderi se accentuează, pot apărea oboseala, amețelile, crampele musculare, scăderea tensiunii arteriale și, în forme grave, chiar șocul hipovolemic. În practică, dacă simptomele nu mai seamănă cu o simplă indispoziție și apar slăbiciune accentuată sau stare generală alterată, problema nu mai este doar digestivă.
Enterocolita este o inflamație a intestinului subțire și a colonului. Poate fi provocată de infecții virale, cum sunt norovirusul și rotavirusul, de bacterii precum Salmonella, E. coli, Campylobacter și Shigella, dar și de paraziți, între care Giardia intestinalis și Entamoeba histolytica. Mai rar, poate apărea după administrarea unor medicamente, după consumul unor alimente contaminate sau în cadrul unor boli inflamatorii intestinale.
În sezonul cald, riscul crește din cauza alimentelor păstrate la temperaturi nepotrivite, condiții în care bacteriile se înmulțesc rapid. Cele mai sensibile produse rămân carnea, produsele lactate, preparatele cu ouă, cremele pentru prăjituri, maioneza și fructele de mare. Potrivit Lyla, cauzele cele mai frecvente sunt infecțioase, motiv pentru care episoadele digestive nu ar trebui tratate cu superficialitate, mai ales când apar în colectivități precum creșele și grădinițele. Igiena personală și cea alimentară sunt primele măsuri de protecție, în special în lunile calde.
Simptomele pot începe cu diaree ușoară și crampe abdominale, dar pot evolua spre febră mare, vărsături și scaune cu sânge. Când apar vărsături repetate, febră mare sau sânge în scaun, situația nu mai poate fi confundată cu o indigestie banală. Același lucru este valabil și atunci când starea generală se înrăutățește vizibil, cu amețeli, slăbiciune și crampe musculare. Pentru copii mici, vârstnici, gravide și persoane cu sistem imunitar slăbit, riscul de deshidratare este mai mare, iar toleranța organismului este mai redusă.
Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor și a istoricului, iar în formele severe pot fi necesare analize de sânge, coprocultură sau examen coproparazitologic. Acest lucru este important pentru că tratamentul diferă în funcție de cauză. Una dintre cele mai frecvente greșeli este autotratamentul nepotrivit. Antibioticele administrate fără recomandarea medicului pot prelungi boala, nu să o rezolve. În funcție de cauză, tratamentul se concentrează pe hidratare și poate include antidiareice, antivomitive, probiotice sau, în cazurile bacteriene severe, antibiotice, dar numai la recomandarea medicului.
Dacă simptomele sunt ușoare, primul pas este hidratarea, pentru că pierderea de apă și electroliți reprezintă principala complicație a enterocolitei. În schimb, dacă apar oboseală accentuată, amețeli, crampe musculare sau scăderea tensiunii, este nevoie de mai multă atenție. De asemenea, în faza acută trebuie evitate mesele grele și alimentele bogate în fibre crude. Prevenția rămâne simplă și concretă: atenție la modul în care sunt păstrate alimentele sensibile, mai ales vara, și prudență în fața primelor simptome digestive.
