Discuțiile despre greutăți pot ajuta la gestionarea emoțiilor, la găsirea sprijinului și a unor soluții. Diferența apare când plângerile devin aproape automate: aceleași gânduri negative revin, fără să ducă la o schimbare. Pentru familie și prieteni, conversațiile dominate de probleme pot ajunge să fie obositoare emoțional.
Plângerile frecvente pot fi asociate cu ruminația cognitivă, adică revenirea repetată asupra unor probleme, greșeli sau experiențe negative, fără găsirea unei soluții, potrivit Mediafax. Acest comportament nu ține întotdeauna de pesimism; uneori, în spatele lui sunt tipare de gândire care amplifică stresul și nemulțumirea.
Repetarea problemei poate lua locul căutării unei soluții
În acest proces, atenția rămâne prinsă în întrebări despre motivul pentru care necazurile se repetă sau despre nedreptatea trăită. Căutarea unei acțiuni care ar putea schimba situația trece în plan secund.
Emoțiile negative aduc alte îngrijorări, iar îngrijorările accentuează nemulțumirea. Plângerile rostite pot fi expresia acestui circuit. Concentrarea asupra experiențelor neplăcute poate lua forma convingerii că nimic nu merge bine, că numai persoana respectivă are ghinion sau că nimeni nu o înțelege.
Când aproape fiecare discuție devine un inventar al dificultăților, apropiații pot fi tot mai puțin disponibili să participe. Calitatea relațiilor poate avea de suferit, inclusiv în relațiile cu colegii. Pentru persoana nemulțumită, reluarea problemelor fără explorarea unor soluții poate întări senzația că nimic nu se schimbă.
Lipsa controlului resimțit poate întreține nemulțumirea
Un alt tipar apare când explicația aproape oricărei probleme este căutată exclusiv în comportamentul altora, în împrejurări sau în ghinion. Sentimentul că totul depinde de factori exteriori poate face mai dificilă identificarea lucrurilor asupra cărora persoana poate interveni.
Nedreptățile trăite pot fi reale. Dificultatea apare atunci când atribuirea responsabilității exclusiv unor factori exteriori devine răspunsul dominant, indiferent de problemă.
Și toleranța scăzută la frustrare poate contribui la plângerile frecvente. Reacții emoționale intense pot apărea în situații obișnuite:
- Așteptarea la coadă.
- Traficul aglomerat.
- O neînțelegere cu un coleg.
- Schimbarea programului.
Când chiar și un disconfort minor este greu de acceptat, nemulțumirea se poate transforma repede în iritare, furie sau nevoia de a spune ce nu funcționează.
Un nivel mai ridicat de nevrotism, trăsătură de personalitate asociată cu sensibilitatea la stres și cu emoții negative mai frecvente, poate contribui la acest tablou. Plângerile dese nu înseamnă însă, automat, că persoana are o problemă psihologică.
Atenția poate fi mutată către lucrurile care se pot schimba
O modalitate de a întrerupe tiparul este trecerea de la reluarea problemei la identificarea unei acțiuni posibile. În loc să caute repetat explicația pentru care i se întâmplă mereu ceva neplăcut, persoana se poate concentra asupra a ceea ce ar putea face diferit în situația respectivă.
Dacă ruminația persistă, provoacă suferință ori afectează activitățile zilnice și relațiile, sprijinul unui psiholog poate ajuta la identificarea și modificarea tiparelor de gândire care întrețin nemulțumirea.
