O mamă obișnuită să muncească, să țină gospodăria și să petreacă mult timp cu fiul ei a fost nevoită să schimbe activitățile care îi apropiau. Problemele de sănătate au făcut imposibilă inclusiv joaca pe podea. Astăzi, băiatul îi cere să o însoțească la plimbările de seară, în ritmul pe care îl permite recuperarea ei.
În relatarea publicată de Business Insider, femeia spune că a început să privească felul în care își îngrijește sănătatea ca pe un posibil exemplu pentru copil. „Vreau să mă vadă făcând tot ce pot ca să mă fac bine, dar vreau și să mă vadă odihnindu-mă sau cerând ajutor atunci când chiar am nevoie”, scrie autoarea, mamă, în Business Insider.
Schimbarea aceasta a ajutat-o să fie mai îngăduitoare cu ea însăși. Vinovăția pe care o simțea pentru că era bolnavă a început să se atenueze când s-a gândit că fiul ar putea învăța din felul în care ea își respectă propriile nevoi.
Ani întregi, fiul a văzut-o făcând totul singură
În primii șapte ani din viața băiatului, a fost mamă singură. El o vedea lucrând, ocupându-se de casă și găsind, în același timp, multe ore pentru ei doi. În cei 13 ani de maternitate, se obișnuise să ducă singură foarte multe lucruri.
Problemele de sănătate au devenit evidente în urmă cu aproximativ cinci ani. Deși atunci i s-a părut că se îmbolnăvise brusc, crede că simptomele se acumulaseră de mai multă vreme. Se întreabă dacă presiunea de a face totul fără ajutor a contribuit la epuizare și dacă programul atât de încărcat a împiedicat-o să observe și să se ocupe de simptome.
La început, plângea adesea din cauza momentelor pierdute alături de fiul ei. O migrenă puternică putea să o țină departe de el un weekend întreg sau să o facă să rateze un eveniment important. În loc să își acorde răgaz, își cerea să se facă bine pentru copil.
În urmă cu aproximativ doi ani, după accidentări repetate în zona spatelui și a șoldurilor, spatele i s-a blocat pe neașteptate. A doua dimineață nu putea merge. Chiar și statul jos sau în picioare deveniseră dificile.
Spune că recuperarea fizică a avansat mult. Anul trecut a primit și diagnosticul de endometrioză, iar mai multe tratamente i-au adus îmbunătățiri și speranță. A trebuit însă să accepte că trăiește cu o afecțiune care necesită îngrijire continuă, iar timpul dedicat sănătății schimbă și felul în care poate fi prezentă ca mamă.
Timpul împreună a căpătat alte forme
Ei îi lipsesc mai ales baschetul și drumețiile în familie, pe care le făceau aproape în fiecare weekend. Mergeau adesea și cu bicicleta sau își aruncau mingea unul altuia. Fiului îi lipsește cel mai mult să construiască împreună creații Lego pe podea, lucru pe care problemele ei ortopedice încă nu îl permit.
Când a observat că se gândea aproape numai la ce pierduseră, a început să acorde mai multă atenție activităților pe care încă le puteau face:
- Plimbări seara prin cartier, la care băiatul cere să o însoțească, în timp ce ea lucrează la recâștigarea capacității de a merge pe distanțe lungi.
- Filme văzute împreună, un obicei la care nu au fost nevoiți să renunțe.
- Gătit împreună în bucătărie, o altă activitate rămasă posibilă.
A învățat și să le ceară ajutor membrilor familiei, deși înainte evita acest lucru. Acum preferă să solicite puțin sprijin decât să se rănească și să piardă din progresele făcute în recuperare.
„Vreau să vadă că nu primești niciun premiu pentru că faci totul singură sau pentru că te forțezi prea mult”, explică ea.
Odihna a devenit parte din exemplul pe care vrea să îl ofere
Încă are zile în care o frustrează faptul că nu poate face mai mult. Atunci își amintește că suprasolicitarea o poate lăsa epuizată pentru restul zilei sau chiar pentru câteva zile, fără ca familia să aibă ceva de câștigat.
„Când trebuie să fac o pauză și să am grijă de mine, îi arăt și că este permis să te odihnești”, adaugă mama.
Speră ca eforturile de recuperare și atenția acordată propriei sănătăți să îl influențeze în bine pe fiul ei. În urmă cu câteva săptămâni, l-a găsit în camera lui urmărind clipuri cu baschet, cu o mască de față aplicată și masându-și mușchii dureroși cu un cilindru de spumă. S-a simțit mândră că alesese să facă o pauză, în loc să se forțeze deși era obosit.
