Pentru foștii parteneri care nu pot întreține fiecare o locuință, despărțirea poate însemna luni petrecute în continuare sub același acoperiș. Înainte de mutare, ei trebuie să evalueze dacă vor putea susține separat chiria sau rata, facturile și celelalte cheltuieli ale celor două locuințe.
Despre organizarea acestei conviețuiri, psihologul Olga Ghițac a explicat pentru Adevărul.ro: „Dacă cei doi chiar trebuie să mai locuiască o perioadă împreună, această perioadă trebuie privită ca una de tranziție, nu ca o prelungire nedeterminată a relației. E nevoie de limite clare, spațiu personal, responsabilități și cheltuieli stabilite și, foarte important, de un plan pentru separarea efectivă”.
Fără o alternativă financiară imediată, locuirea împreună poate continua luni sau chiar mai mult. Specialista descrie blocajul emoțional prin imaginea unei cărți la ale cărei ultime pagini cineva rămâne, de teamă să o încheie și să înceapă alta: povestea veche nu mai avansează, iar pentru cea nouă nu se face loc.
Sprijinul temporar poate fi discutat separat de relație
Dependența financiară poate merge într-un singur sens. Un partener aduce cea mai mare parte a banilor gospodăriei, iar celălalt nu are încă venitul necesar pentru a se muta. În această situație, despărțirea presupune și o discuție despre responsabilitățile fiecăruia până la separarea locuințelor.
Despre poziția celui care poate oferi sprijin, Olga Ghițac spune: „Cred că primul lucru este să separăm două lucruri: relația și responsabilitatea. Pot să nu mai vreau să fiu partenerul tău și, în același timp, să nu vreau să te las într-o situație imposibilă. Putem discuta despre o perioadă de tranziție, despre bani, locuință și despre cum ne putem ajuta temporar, fără ca acest ajutor să devină prețul pentru continuarea relației”.
Psihologul formulează și perspectiva persoanei care depinde de acel ajutor: „La fel, dacă eu sunt cel dependent financiar, pot spune: «Astăzi nu îmi permit să plec, dar asta nu înseamnă că relația trebuie să continue». Banii trebuie discutați concret, cu termene și limite, nu folosiți pentru a cumpăra apropierea celuilalt sau pentru a-l ține captiv”.
Pentru a deosebi alegerea relației de imposibilitatea financiară de a pleca, specialista propune un exercițiu de imaginație: cum ar arăta viața dacă ar exista acum 3 milioane de euro? În interpretarea sa, absența partenerului din acel viitor imaginat poate arăta că banii sunt cei care țin persoana în relație. Recunoașterea acestei constrângeri permite căutarea unor soluții potrivite problemei reale.
Bugetul comun trebuie regândit pentru două locuințe
Datele Institutul Național de Statistică, prezentate de Adevărul.ro, arată că, în trimestrul al doilea din 2026, o gospodărie avea venituri totale medii de 10.204 lei pe lună și cheltuieli de 8.650 de lei. Acestea reprezentau 84,8% din venituri.
Sunt valori pentru gospodăria medie. Separarea aduce însă situația în care două persoane trebuie să plătească fiecare chirie sau rată, utilități și cheltuielile cotidiene. Un venit care contribuia la întreținerea casei poate să nu ajungă pentru susținerea unei locuințe individuale.
Olga Ghițac recomandă ca pregătirea să pornească de la următoarele săptămâni, fără presiunea de a rezolva deodată următorii cinci ani. Evaluarea propusă de ea cuprinde:
- Banii necesari pentru separare, raportați la cheltuielile persoanei.
- Veniturile care pot fi obținute.
- O locuință în care mutarea ar fi posibilă.
- Oamenii care pot oferi ajutor.
- Cheltuielile care pot fi reduse.
- Acțiunile concrete care pot fi făcute în următoarele săptămâni.
În explicația psihologului, schimbarea începe prin reformularea problemei: de la convingerea că plecarea este imposibilă la identificarea lucrurilor necesare pentru a o face posibilă. Acceptarea unui alt viitor poate deschide căutarea unui sprijin, a unei oportunități profesionale, a unei locuințe sau a unei variante financiare care înainte nu erau luate în calcul.
Un termen și pașii făcuți arată dacă separarea avansează
Olga Ghițac leagă diferența dintre compromis și captivitate de existența unui plan. Exemplul său este al unei persoane care decide să mai rămână trei luni, să economisească o sumă, să caute un serviciu ori o altă locuință și să facă pașii stabiliți. Acesta este un exemplu de tranziție, cu o direcție concretă.
La celălalt capăt se află situația în care trec luni și ani, limitele sunt încălcate tot mai mult, iar persoana încetează să caute o ieșire. Atunci, explică specialista, dependența financiară ajunge să îi organizeze întreaga viață.
Teama de a rămâne fără un loc unde să locuiască reduce mult libertatea unei persoane de a pune limite, avertizează ea. Violența, amenințările, intimidarea și controlul financiar sever depășesc cadrul unui compromis de cuplu, precizează Olga Ghițac.
Copiii au nevoie de cooperare și de atenție la schimbările de comportament
Pentru părinți, mutarea aduce, pe lângă noua locuință și facturi, cheltuieli pentru copii și reorganizarea vieții de familie. În perioada în care casa rămâne comună, Olga Ghițac consideră că siguranța copiilor ține de atmosfera dintre adulți.
În evaluarea sa, părinții despărțiți care locuiesc temporar împreună, se respectă și cooperează pot oferi mai multă siguranță decât cei care continuă formal relația în tensiune, ostilitate sau conflict permanent.
Copiii percep repede ceea ce adulții cred că reușesc să ascundă, spune psihologul. Ea recomandă urmărirea acestor semne:
- Schimbări de comportament.
- Anxietate.
- Tulburări de somn.
- Retragere.
- Iritabilitate.
- Probleme școlare.
- Tendința copilului de a deveni mediator între părinți.
Copilului nu trebuie să îi revină sarcina de a ține familia împreună sau responsabilitatea emoțională a adulților, subliniază specialista.
Olga Ghițac amintește și o idee pe care o atribuie lui Carl Gustav Jung: viața netrăită a părinților poate deveni o povară pentru copil. În explicația ei, renunțarea la propria viață lasă nevoi care continuă să existe și care, mai devreme sau mai târziu, își cer locul.
