Pentru persoanele cu stimă de sine scăzută, repetarea unor mesaje foarte optimiste despre propria valoare poate accentua starea de rău. Formulările care recunosc o dificultate, reflecția asupra lucrurilor importante și stabilirea unui pas concret sunt practici diferite, cu alte mecanisme și limite.
Informațiile au fost relatate de Știri pe surse. Un studiu publicat în 2009 în Psychological Science a constatat că participanții cu stimă de sine scăzută s-au simțit mai rău după ce au repetat afirmații extrem de pozitive. Explicația ține de distanța dintre cuvintele rostite și convingerile pe care persoana le are deja despre sine.
Cineva care se simte lipsit de valoare poate răspunde unei declarații entuziaste despre sine cu contraargumente și amintiri neplăcute. În loc să ofere încurajare, propoziția readuce în atenție diferența dintre ceea ce trăiește persoana și imaginea pe care încearcă să o susțină.
Formulările realiste lasă loc dificultății
O propoziție intermediară acceptă momentul dificil fără să ceară persoanei să creadă imediat ceva foarte îndepărtat de propria experiență. Exemplele propuse pentru această abordare au trei puncte de plecare:
- Învățarea unei atitudini mai blânde față de propria persoană.
- Recunoașterea faptului că puterea de moment lipsește, împreună cu posibilitatea de a cere ajutor.
- Amintirea unor perioade dificile care au fost deja depășite.
Potrivit publicației Știri pe surse, aceste formulări sunt mai ușor de acceptat și pot orienta atenția pentru a întrerupe autocritica. Pot fi folosite dimineața, seara sau înaintea unui eveniment stresant.
Un plan concret leagă intenția de acțiune
În psihologie, intenția de implementare înseamnă stabilirea dinainte a acțiunii pentru o anumită situație și urmează formula: „Dacă apare situația X, atunci voi face Y”. Metoda are susținere în cercetare și precizează atât momentul, cât și comportamentul urmărit.
Exemplul este simplu: ora 9:00 devine reperul pentru zece minute de lucru la un proiect. Față de o declarație generală despre propria productivitate, un asemenea plan stabilește ce urmează să se întâmple efectiv și ușurează trecerea de la intenție la comportament.
Autoafirmarea studiată începe cu valorile personale
În experimentele despre autoafirmare, participanții scriu despre valorile care contează pentru ei. Exercițiul se bazează pe reflecție, nu pe repetarea mecanică a unor superlative în fața oglinzii. Printre temele folosite se află:
- Familia și relațiile interpersonale.
- Creativitatea și generozitatea.
- Credința și principiile morale.
- Învățarea și dezvoltarea personală.
Astfel, un rezultat slab la examen sau la muncă poate fi privit în raport cu mai multe lucruri care definesc persoana. Eșecul într-un domeniu nu mai ocupă întreaga imagine despre propria valoare.
Meta-analizele, care reunesc rezultatele mai multor studii, au identificat efecte pozitive de intensitate redusă spre moderată asupra stării de bine, a receptivității la mesaje despre sănătate și a performanței școlare în anumite contexte.
Rezultatele diferă mult între persoane. Utilitatea intervenției este legată de existența unei amenințări reale la adresa identității, adică a felului în care persoana se definește și își percepe valoarea.
Repetarea unei fraze nu înlocuiește tratamentul
Creierul se modifică prin învățare și experiențe noi, capacitate numită neuroplasticitate. Repetarea mecanică a unei propoziții nu ține locul exersării unui comportament, al schimbării mediului sau al tratării unei afecțiuni psihice.
Afirmațiile nu vindecă depresia, anxietatea ori traumele și nu înlocuiesc psihoterapia sau tratamentul medical de specialitate. Nici pentru atragerea banilor, a relațiilor ori a oportunităților prin mecanisme mistice nu există dovezi solide.
Dimineața nu are o putere neurologică specială pentru această practică. Poate fi un moment convenabil pentru că exercițiul se integrează mai ușor într-o rutină zilnică.
