Sângele la periaj cere un consult, nu oprirea curățării. Ce ajută acasă și ce semne cer programare urgentă

Bărbat prevenind o sângerare gingivală
Foto: Tima Miroshnichenko / Pexels

Sângele observat la periaj sau în timpul unei mese cu alimente tari este motiv de programare la stomatolog, chiar dacă o curățare mai blândă pare să ajute. Până la consultație, igiena continuă, cu presiune redusă și fără ocolirea gingiei care sângerează, potrivit lyla.ro.

Curățarea zilnică se face fără apăsare

O zonă lăsată necurățată păstrează placa bacteriană care poate întreține inflamația. Rutina de acasă urmărește îndepărtarea ei fără rănirea gingiei:

Periajul se face de două ori zilnic, aproximativ două minute la fiecare spălare, cu o periuță moale sau medie. Mișcările trebuie să fie blânde.

Pentru adulți, pasta trebuie să conțină minimum 1.350 ppm fluor, conform recomandării NHS. Valoarea indică concentrația fluorului din produs.

Spațiile dintre dinți se curăță zilnic. Ața este potrivită pentru cele înguste, iar periuțele interdentare pentru cele mai largi; medicul poate indica varianta potrivită.

Ața nu se împinge în gingie. Sângerarea apărută la începutul folosirii ei poate proveni din inflamația existentă sau dintr-o rană produsă la curățare. Persistența ori agravarea ei trebuie discutată cu dentistul.

La final, pasta se scuipă. Clătirea imediată, inclusiv cu apă de gură, se evită pentru a păstra fluorul pe suprafața dinților.

Apa de gură nu poate îndepărta tartrul și nu ține locul periajului sau al curățării interdentare. Pentru produsele cu clorhexidină este necesar sfatul dentistului: Federația Europeană de Parodontologie indică o utilizare de maximum două săptămâni. Printre efectele posibile se află colorarea dinților, modificarea gustului și iritarea țesuturilor orale.

Antibioticele se iau numai dacă sunt prescrise. Nici suplimentele de vitamine nu reprezintă o soluție de început pentru orice sângerare: recomandarea de administrare privește persoanele la care a fost diagnosticată o carență.

Durerea puternică și dinții mobili cer ajutor urgent

Roșeața gingiilor, umflarea, sensibilitatea dureroasă, retragerea lor, durerea în timpul mestecării și mirosul neplăcut persistent al respirației justifică un control. Un gust neplăcut în gură poate însoți, de asemenea, boala gingivală.

Unele manifestări schimbă însă rapiditatea cu care trebuie cerut ajutorul:

Este necesară o programare stomatologică urgentă pentru gingii foarte umflate și dureroase, un dinte devenit mobil sau căzut, ulcerații, zone roșii ori o umflătură apărută în cavitatea bucală sau pe buză. Semnele de alarmă contează și la copii.

Un medic trebuie contactat rapid când sângerarea este abundentă, se prelungește sau este însoțită de alte simptome fără explicație. Sângerarea care continuă după tratament necesită, de asemenea, evaluare.

Persoanele aflate sub tratament care reduce formarea cheagurilor trebuie să anunțe medicul care îl supraveghează dacă sângele nu se oprește repede. Doza nu se modifică, iar medicamentul prescris nu se întrerupe din proprie inițiativă.

Pentru controlul local al sângerării se poate apăsa direct pe gingie cu o compresă de tifon îmbibată în apă foarte rece. Măsura nu înlocuiește evaluarea medicală în situațiile de mai sus.

Cauza nu se stabilește după aspectul gingiei

Cel mai frecvent, la originea sângerării se află placa, pelicula de bacterii depusă pe dinți. Când se acumulează la marginea gingiei, poate provoca gingivită, adică inflamația acesteia. Depunerile neîndepărtate se pot întări și transforma în tartru, pentru care este necesară o curățare profesională.

Există și alte cauze: presiunea excesivă a periuței, folosirea incorectă a aței, protezele sau aparatele care nu se potrivesc bine, infecțiile dentare ori gingivale, schimbările hormonale din sarcină, medicamentele anticoagulante, deficitul vitaminelor C sau K și bolile care afectează sângele ori coagularea. Printre cauzele medicale enumerate se află leucemia și scorbutul, boală determinată de lipsa vitaminei C.

Când sângele apare repetat într-un singur punct, dentistul verifică atât depunerile locale, cât și eventualele răni sau probleme ale unui aparat ori ale unei lucrări dentare. O proteză care provoacă zone dureroase trebuie verificată și ajustată de medic.

În gingivită, țesuturile de susținere a dinților nu sunt încă pierdute. Parodontita poate afecta și osul, iar formele avansate pot duce la mobilitatea dinților. Retragerea gingiei, luată singură, nu stabilește acest diagnostic: și periajul agresiv o poate produce.

Consultația verifică și sprijinul dinților

Medicul examinează dinții și gingiile și întreabă despre rutina de igienă, alimentație, boli și medicamente. Diabetul și consumul de tutun trebuie menționate, fiind factori de risc pentru boala gingivală.

Fumatul poate face sângerarea mai greu de observat, astfel că absența sângelui nu garantează gingii sănătoase. Tutunul poate întârzia vindecarea și reduce eficiența tratamentului.

Cu o sondă, un instrument fin de măsurare, dentistul verifică adâncimea spațiilor de lângă dinți. Institutul Național de Cercetare Dentară și Craniofacială din SUA indică drept reper obișnuit pentru o gură sănătoasă valori între 1 și 3 milimetri. Spațiile mai adânci pot semnala boală parodontală; radiografia poate arăta dacă există pierdere osoasă.

În funcție de constatări, evaluarea poate include analize de sânge sau trimitere la un parodontolog, specialist în bolile gingiilor și ale țesuturilor care susțin dinții.

Tratamentul poate începe cu îndrumare pentru igienă și îndepărtarea tartrului. Dacă boala este mai avansată, poate fi necesară curățarea în profunzime, sub gingie, administrarea unor antibiotice prescrise, intervenția chirurgicală sau extragerea unor dinți. Curățarea zilnică acasă rămâne necesară pe durata tratamentului.

După tratarea parodontitei, medicul evaluează rezultatul și stabilește întreținerea. Recomandarea europeană este, de regulă, revenirea la intervale de trei până la șase luni, adaptate riscului și severității bolii.

În sarcină, reacția gingiilor la placa bacteriană poate deveni mai puternică. Curățarea trebuie păstrată, iar sângerarea discutată cu stomatologul.

Îngrijirea dentară de rutină, ca și cea de urgență, poate fi făcută în oricare etapă a sarcinii, arată Asociația Americană de Stomatologie, citată de lyla.ro.

Potrivit Asociației Americane de Stomatologie, radiografiile dentare necesare și anestezia locală sunt considerate sigure în orice etapă a sarcinii.

Dentistul trebuie informat despre sarcină și despre eventualele riscuri comunicate de medicul care o urmărește.

Copiii au nevoie de ajutor la periaj

Sprijinul unui adult sau supravegherea periajului sunt necesare până la minimum 7 ani. Pentru copiii care nu au împlinit 3 ani se folosește numai o urmă de pastă; între 3 și 6 ani, cantitatea recomandată este de mărimea unui bob de mazăre.

Dacă apare sânge, curățarea continuă delicat, iar părinții cer sfatul dentistului. Gingiile dureroase și sângerânde ale copilului justifică o consultație.

Controalele periodice au recomandări diferite

În sistemul britanic, recomandarea este programarea la dentist dacă ultimul control a fost cu 2 ani în urmă, respectiv cu 1 an în urmă pentru persoanele sub 18 ani. Aceste repere sunt formulate diferit de recomandarea semestrială și nu reprezintă termene pentru același serviciu.

Tot în sistemul britanic, consultațiile și tratamentele stomatologice sunt gratuite pe durata sarcinii și în primul an după naștere. Aceasta este o facilitate a sistemului de acolo, nu o regulă aplicabilă serviciilor din România.