Lipsa banilor și a timpului poate concentra atenția asupra unei singure probleme, lăsând în afara ei alte lucruri importante. O rată mare de achitat mâine, de exemplu, poate ocupa gândurile unei zile întregi. În relatarea publicată de HotNews din newsletterul „Economix” al jurnalistului Dan Popa, Rodica Ianole-Călin, expert în economie comportamentală, explică mecanismul și recomandă ca organizarea banilor și a sarcinilor să înceapă înainte să apară presiunea.
La serviciu, convingerea că urgența scoate la iveală cea mai bună muncă are o limită: lipsește comparația cu rezultatul care ar fi fost obținut fără grabă. „Sunt mai eficienți. Nu știu dacă și mai bine”, observă Ianole-Călin despre cei care spun că lucrează mai bine când sunt presați.
Atenția se strânge în jurul sarcinii urgente, iar după predare merită verificate erorile. „Livrăm sub presiune, dar nu ne mai uităm la ce și cât greșim”, adaugă experta.
Organizarea dinainte reduce ocaziile de a intra în tunel
Ianole-Călin descrie astfel efectul de tunel: „Când ești în tunel, vezi bine ce e în tunel, dar nu mai vezi nimic din afara lui.” Ieșirea este dificilă mai ales atunci când lipsesc simultan timpul și banii. În explicația ei, pregătirea și existența unei plase de siguranță sunt cele care ajută, nu simplul fapt de a trece prin presiune.
Recomandările ei privesc trei lucruri care pot fi organizate dinainte:
- Automatizarea achitării facturilor, pentru ca fiecare scadență să nu declanșeze aceeași preocupare.
- Separarea sarcinilor care cer creativitate de ziua în care sosesc facturile.
- Notarea sinceră a episoadelor în care atenția a rămas blocată asupra unei probleme.
Încrederea că lucrurile vor putea fi gestionate pe moment poate împiedica această pregătire. Ianole-Călin propune ajustarea mediului pe baza experiențelor concrete, în locul presupunerii că, data viitoare, presiunea va fi mai ușor de dus.
O ofertă avantajoasă poate cere bani care lipsesc
Pentru o familie ajunsă aproape de salariu cu puțini bani, cumpărarea unor cantități mai mari poate fi imposibilă, chiar dacă prețul este mai bun. Lipsește suma necesară plății în avans.
Aceste avantaje ratate intră în ceea ce se numește prima de sărăcie. Ianole-Călin menționează, cu rezerva că nu este sigură de estimare, o valoare de aproximativ 400-500 de lire pentru Marea Britanie. Ea avertizează că un împrumut scump luat pentru a profita de o reducere poate aduce dobânzi care depășesc prețul produsului.
Alternativele propuse sunt:
- Alegerea produselor care rezistă la păstrare, fără să se strice.
- Împărțirea cumpărăturilor cu o altă persoană.
- Oferte programate în apropierea datelor la care se încasează salariile.
Când nu rămân bani pentru economii, punctul de pornire recomandat este inventarierea cheltuielilor fixe și verificarea regularității veniturilor. Achitarea datoriilor la scadență poate avea uneori un folos mai mare decât economisirea, din cauza penalităților ridicate la carduri.
Împărțirea sumelor pe categorii se face la încasare, într-o singură etapă. Pot fi folosite subconturi sau plicuri. Planul se stabilește într-un moment liniștit, înainte ca o plată urgentă să ocupe toată atenția.
Testele arată ce se întâmplă când grija banilor ocupă gândurile
Un studiu publicat în Science a urmărit legătura dintre o cheltuială ipotetică și rezultatele la raționament. „Cercetătorii le-au cerut participanților să se gândească la o reparație auto: unora li s-a spus că va costa 150 de dolari, altora 1.500. Apoi au urmat teste de raționament. La suma mică, venitul nu a contat. La suma mare, cei cu venituri mici au obținut rezultate semnificativ mai slabe. E ca și cum o parte din capacitatea lor cognitivă s-ar focaliza pe tipul ăsta de problemă”, explică Rodica Ianole-Călin.
Cercetarea a inclus și cultivatori indieni de trestie de zahăr, testați atât înaintea recoltei, cât și după ea. Performanța a fost mai slabă înainte, când câștigul întregului an depindea de recoltă. Efectul asupra capacității cognitive a fost estimat la circa 13 puncte ale coeficientului de inteligență, IQ.
„Nu e ca și cum dispar din capul tău”, precizează Ianole-Călin despre aceste puncte. Sensul diferenței este că „te comporți ca și cum capacitatea ta ar fi mai mică”, explică ea.
În cazul americanilor cu venituri reduse, diferențele la coeficientul de inteligență au fost mai mici. În perioada dinaintea salariului s-a observat însă mai puțină răbdare: oamenii acceptau mai ușor o sumă inferioară și acordau mai puțină atenție planurilor îndepărtate.
Termenele proprii ajută la învățat, iar urgențele echipei merită verificate
Același mecanism se regăsește în pregătirea pentru sesiune. Informația acumulată în grabă chiar înaintea examenului se pierde repede. Învățarea împărțită în timp și termenele stabilite de persoana care studiază dau rezultate mai bune decât concentrarea întregului efort în jurul datei impuse de profesor.
Pentru manageri, Ianole-Călin recomandă să verifice mai întâi ce comportamente recompensează. Dacă atenția merge spre cei care salvează situațiile în ultimul moment, asemenea situații tind să se înmulțească. Angajații care termină la timp, fără crize, merită cel puțin aceeași recunoaștere.
Urmează întreruperile care fragmentează lucrul și produc urgențe. O verificare concretă privește situațiile urgente ale ultimei luni: câte au avut, într-adevăr, cauze imposibil de controlat? Unele sunt previzibile și revin, asemenea zăpezii iarna.
