Noile ghiduri federale din SUA modifică modul în care este privită terapia hormonală pentru menopauză. Schimbarea urmărește să reducă teama acumulată în jurul acestui tratament, după ani în care multe femei l-au evitat din cauza unor riscuri percepute prea larg.
Actualizarea elimină avertismentele de tip „black box” și schimbă recomandările privind momentul începerii terapiei hormonale. După perioada care a urmat studiului din 2002, când utilizarea terapiei hormonale a scăzut abrupt, atenția se mută acum spre femeile care pot avea beneficii reale și spre intervalul în care tratamentul poate fi început.
Menopauza afectează peste 4 din 5 femei, iar simptomele pot reduce serios calitatea vieții. Printre acestea se numără bufeurile, tulburările de somn, schimbările de dispoziție, „ceață cerebrală”, durerile articulare și uscăciunea vaginală. Dr. Sondos Al Sad, clinician de medicină primară la UCSF, explică faptul că menopauza nu trebuie privită ca un singur prag. „Menopauza este o tranziție, nu un singur moment. Include perimenopauza (când ciclurile devin neregulate și încep simptomele), menopauza (definită ca 12 luni fără menstruație) și postmenopauza.” Aceasta subliniază și faptul că simptomele diferă de la o femeie la alta.
Schimbarea este importantă mai ales pentru femeile care au rămas cu impresia că terapia hormonală este, prin ea însăși, prea periculoasă. Într-un articol University of California, San Francisco, Elizabeth Fernandez a rezumat efectul acelui moment astfel: „Aceste riscuri au fost de fapt limitate la anumite femei postmenopauză mai în vârstă, dar pericolele au fost percepute la scară largă, iar utilizarea a scăzut brusc.” Potrivit Revistaioana, atunci când terapia hormonală este începută în primii 10 ani de la ultima menstruație sau înainte de vârsta de 60 de ani, ea poate reduce semnificativ bufeurile, poate îmbunătăți somnul și poate ajuta la menținerea densității osoase.
Durata tratamentului nu are un termen fix de oprire. Decizia se stabilește individual, pentru fiecare femeie, cu reevaluări periodice și cu o analiză reluată în timp a raportului dintre beneficii și riscuri.
Pe lângă tratament, rămân importante și măsurile de zi cu zi pentru sănătatea oaselor. Sunt indicate antrenamente de forță de cel puțin două ori pe săptămână, un nivel adecvat de vitamina D, suficient calciu din alimentație, evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, precum și o dietă bazată pe alimente integrale, pe bază de plante.
