Modificările persistente ale vocii, apărute fără pierderea auzului, au fost asociate într-un studiu cu un risc cu 58% mai mare de afectare cognitivă sau demență. Cercetarea a urmărit legătura dintre tulburările de voce diagnosticate și apariția declinului cognitiv.
În această categorie au fost incluse schimbări ale tonalității, clarității și volumului, precum și reducerea gamei vocale sau alte tulburări de voce. Analiza nu s-a referit la orice schimbare trecătoare, ci la deteriorarea vocii în absența pierderii auzului.
Comparația din studiu a indicat un risc cu 58% mai mare pentru persoanele care prezentau astfel de tulburări, în raport cu cele care nu aveau o tulburare de voce. Rezultatul plasează modificările vocale într-o categorie care poate fi urmărită ca posibil semnal timpuriu al afectării cognitive sau al demenței.
Lucrarea este prezentată drept primul studiu de amploare care analizează relația dintre tulburările de voce diagnosticate și declinul cognitiv. Dimensiunea cercetării atrage atenția asupra acestei asocieri și a posibilității ca deteriorarea vocii să fie observată în evaluarea persoanelor cu risc, potrivit News24.
Datele nu arată că tulburările de voce provoacă demență și nu transformă schimbările vocale într-un instrument de depistare utilizat în prezent. Rezultatul descrie o asociere statistică într-un grup definit prin agravarea vocii fără pierderea auzului.
Pentru interpretarea acestei asocieri contează natura modificărilor analizate. Schimbările de tonalitate, claritate și volum, reducerea gamei vocale și celelalte tulburări de voce trebuie înțelese ca modificări persistente ale calității vocii, nu ca variații obișnuite de la o zi la alta sau ca o simplă răgușeală.
Dacă rezultatul va fi confirmat de alte cercetări, schimbările de voce ar putea deveni un posibil semnal timpuriu pentru identificarea persoanelor cu risc de afectare cognitivă sau demență. În forma actuală, studiul indică o legătură care trebuie urmărită, fără să stabilească o relație de cauză și efect.
