Tot mai multe familii din Australia decid să se oprească la mai puțini copii, iar explicațiile nu țin doar de bani. Un studiu nou al Universității Flinders, realizat pe peste 1.000 de părinți, arată că în spatele acestei alegeri stau epuizarea, traumele și dificultățile concrete ale creșterii copiilor. În acest context, rata fertilității în Australia a scăzut la aproximativ 1,5 nașteri pe femeie, sub nivelul necesar pentru înlocuirea populației.
Cercetarea leagă această scădere de capacitatea fizică, emoțională și mentală a părinților de a trece din nou prin primii ani de viață ai unui copil. Pentru multe femei, întrebarea despre încă un copil nu mai este doar una legată de posibilitățile financiare, ci și de rezistența reală după complicații, depresie postnatală, anxietate, lipsa somnului și sprijin redus. În aceste situații, alegerea de a nu extinde familia poate însemna protecție, nu renunțare.
Profesorul Damien Riggs, de la Colegiul de Științe Umane și Cultură al Universității Flinders, a rezumat concluziile cercetării astfel: „Oamenii presupun adesea că, dacă oferi stimulente financiare, familiile vor avea mai mulți copii, dar ceea ce ne spun părinții este că deciziile lor sunt modelate de ceea ce au trăit deja, nu doar de ceea ce își pot permite.” Potrivit Lyla, studiul publicat în revista Women s Reproductive Health arată că nașterile traumatizante, complicațiile grave, efectele pe termen lung asupra sănătății și episoadele de depresie postnatală sau anxietate au un rol important în decizia de a nu avea alți copii.
Unul dintre părinții incluși în cercetare a rezumat această realitate într-o întrebare directă: „Pot fi un zombie pentru încă doi ani?” Formula surprinde greutatea primilor ani, dincolo de imaginile idealizate. Lipsa somnului, suprasolicitarea și efortul continuu ajung să cântărească serios atunci când familia ia o nouă decizie.
Studiul mai evidențiază și problema sprijinului insuficient, mai ales în marile orașe. Mulți părinți spun că se simt copleșiți atunci când nu au familia aproape sau când lipsesc servicii de îngrijire a copiilor la prețuri accesibile. Nu este vorba despre un ajutor abstract, ci despre sprijin practic, de la cine poate lua copilul când părintele lucrează până la cine poate oferi câteva ore de odihnă. Atunci când acest sprijin lipsește, ideea unui alt copil poate părea imposibilă.
Nu toate familiile ajung la aceeași concluzie din aceleași motive. Unii părinți aleg să nu mai aibă copii pentru a se concentra pe carieră, pe relație sau pe propria bunăstare. Alții spun că se simt împliniți cu numărul de copii pe care îl au deja. Profesorul Damien Riggs a explicat și acest aspect: „Ceea ce arată această cercetare este că acestea sunt decizii luate de-a lungul anilor, nu în momente, și sunt modelate de experiențele reale de parenting, nu doar de setările politicilor.”
Concluzia studiului este că stimulentele financiare, singure, nu par să fi avut un efect durabil, în condițiile în care rata fertilității a continuat să coboare la aproximativ 1,5 nașteri pe femeie. În schimb, părinții indică drept factori decisivi sănătatea mintală, recuperarea după naștere, ajutorul practic și sentimentul că nu duc totul singuri. Profesorul Damien Riggs a formulat ideea centrală astfel: „La sfârșitul zilei, dacă vrem să înțelegem de ce oamenii au mai puțini copii, trebuie să-i ascultăm.”
