Orgasmul simultan nu apare datorită unei poziții considerate perfecte, ci prin ajustarea ritmului și a stimulării pentru fiecare partener. Rachel Needle, psiholog și terapeută sexuală, spune că două persoane pot ajunge la orgasm în același timp sau suficient de aproape pentru ca senzațiile să se suprapună. Penetrarea nu este obligatorie, iar partenerii nu trebuie să folosească aceeași metodă de stimulare.
Dacă unul dintre parteneri ajunge la orgasm la câteva minute după celălalt, orgasmele au avut loc în aceeași partidă, însă nu pot fi numite simultane. Diferența ține de momentul atins de fiecare, nu de existența unei probleme în cuplu. Ideea că o singură poziție ar rezolva situația creează presiune inutilă. Rachel Needle explică faptul că sincronizarea ține de coordonare, nu de chimia dintre parteneri.
În cuplurile heterosexuale, diferența dintre ritmurile orgasmului poate fi mai vizibilă. Studiile identifică în mod constant faptul că bărbații raportează orgasmul mai des decât femeile în timpul sexului cu partenera. Niciun ritm nu rămâne identic de la o partidă la alta. Stresul, hormonii, medicamentele, epuizarea și nivelul de excitare din ziua respectivă pot schimba momentul în care apare orgasmul.
Mai util decât căutarea unei poziții speciale este să fie ajustat momentul stimulării. Partenerul care ajunge de obicei mai greu la orgasm poate primi o perioadă mai lungă de stimulare înainte ca celălalt să se apropie de punctul culminant. Când persoana care ajunge mai repede simte că orgasmul este aproape, poate încetini, poate schimba stimularea sau își poate îndrepta temporar atenția către celălalt.
Stimularea poate include mâinile, sexul oral, jucăriile sexuale, penetrarea sau combinații ale acestor metode, în funcție de ce funcționează pentru fiecare persoană. În sexul penis-vagin, stimularea clitoriană cu mâna sau cu un vibrator poate fi necesară pentru partenera care are nevoie de acest tip de contact. Pentru penetrare, pot ajuta poziția „femeia deasupra”, tehnica alinierii coitale sau poziția misionar cu șoldurile ridicate, deoarece facilitează atingerea clitorisului. Totuși, contează mai mult momentul orgasmului decât metoda prin care fiecare ajunge acolo. Lyla
Comunicarea directă poate face ajustările mai ușoare. Expresii precum „Sunt aproape” și „Încă nu” transmit informații despre ritm, iar respirația, gemetele, ghidarea mâinii partenerului sau schimbarea vitezei pot arăta în ce etapă se află fiecare. Nu este nevoie ca stimularea să fie identică pentru ambii parteneri.
Masturbarea poate ajuta la recunoașterea propriului ritm de excitare, a senzațiilor care preced orgasmul și a stimulării care îl grăbește. De asemenea, oferă ocazia de a observa dacă persoana poate încetini atunci când orgasmul se apropie. Aceste informații devin utile când preocuparea pentru atingerea simultană a orgasmului începe să distragă atenția de la plăcere.
Laurie Mintz, terapeută sexuală certificată, explică faptul că orgasmul nu poate fi obținut la comandă, ci apare când persoana este absorbită de propriile senzații. În terapia de specialitate, supravegherea continuă a propriei performanțe și a progresului partenerului poartă numele de „spectatoring”. Această preocupare mută atenția de la senzațiile personale.
Laurie Mintz recomandă concentrarea mai redusă asupra sincronizării perfecte și alternarea rolurilor de a oferi și de a primi plăcere, mai ales când unul dintre parteneri ajunge în mod regulat mai greu la orgasm. Rachel Needle precizează că orgasmele simultane pot fi plăcute, dar nu măsoară calitatea relației sau a vieții sexuale. Faptul că partenerii ajung la orgasm în aceeași secundă, la zece secunde distanță sau mult mai târziu nu arată, de unul singur, cât de bun a fost sexul ori cât de bună este relația.
