Alegerea produselor de îngrijire pentru bărbați, de la mărcile folosite în mod obișnuit, a adus unei cumpărătoare din Regatul Unit o economie de £6 la o singură aprovizionare. Potrivit The Independent, Pink Tax desemnează prețul mai mare al unor produse și servicii destinate femeilor față de variante comparabile pentru bărbați. Exemplul arată unde poate fi redusă cheltuiala pentru baie, cu o limită importantă: produsele menstruale nu au un echivalent masculin care să le înlocuiască.
Diferența de preț dintre produse sau servicii destinate femeilor și variante masculine comparabile, cu aceeași utilitate și o calitate similară ori mai bună, este numită Pink Tax, adică taxa roz. Denumirea descrie prețul cerut la cumpărare, nu o taxă separată adăugată pe bon.
Comparația începe cu produsele cumpărate deja
În experiența relatată, cumpărătoarea a păstrat mărcile cunoscute și a ales variantele lor pentru bărbați. Coșul obișnuit de la Boots sau Superdrug, în magazinele britanice, cuprindea șampon, deodorant, produse menstruale, lame de ras și gel de duș. În 2026, o asemenea aprovizionare o ajungea la aproximativ £30.
Suma era puțin sub bugetul pe care și-l permitea pentru alimente într-o săptămână. Iubitul ei putea aloca mâncării aproximativ dublul bugetului ei alimentar. Diferența dintre aceste cheltuieli explică de ce economisirea la produsele de baie conta pentru cumpărăturile gospodăriei.
Potrivit Co-operative Bank, femeile plătesc, în medie, cu aproape 40% mai mult pentru articolele esențiale de îngrijire din gama cu prețuri mici, comparativ cu variantele pentru bărbați. Comparația privește această categorie, nu orice produs cosmetic.
Cumpărătoarea a folosit și produsele menstruale disponibile la serviciu, în loc să le cumpere. Astfel, economia totală a ajuns la £11, suficient pentru câteva alimente în plus. Accesul la acele produse a fost însă o condiție distinctă a economisirii, nu un avantaj al alegerii gamei masculine.
Reaprovizionarea băii nu avea loc săptămânal. Sumele economisite descriu acea cumpărătură, fără să reprezinte un câștig repetat automat în fiecare săptămână.
Diferențele se văd și la haine sau tunsori
Comparația între variante depășește raftul cu deodorante. Prețurile diferențiate apar și la îmbrăcăminte, cosmetice sau jucării pentru copii. Trei exemple britanice arată cât de diferite pot fi situațiile:
Pe Amazon, un set de trei chiloți tanga negri Calvin Klein era £36. Boxerii pentru bărbați costau £25.97, deși foloseau mai mult material și conțineau cu 5% mai mult bumbac.
La Tesco, tricoul alb simplu din bumbac pentru bărbați costa £5, jumătate din prețul de £10 al variantei pentru femei. Aceasta din urmă a ajuns ulterior la același preț printr-o reducere.
O femeie care și-a povestit experiența pe TikTok a plătit £7 pentru o tunsoare la frizeria frecventată de iubitul ei, în loc de £40. A fost mulțumită de rezultat, dar suma rămâne prețul acelei experiențe individuale.
O altă culoare, un parfum diferit sau mici modificări ale ambalajului le permit mărcilor să prezinte drept distincte produse altfel comparabile și să ocolească astfel Equality Act. Tocmai aceste diferențe fac parte din mecanismul prețurilor separate pentru femei și bărbați.
Cheltuielile specifice femeilor rămân în buget
Tampoanele, absorbantele și tratamentul hormonal de substituție nu sunt cheltuieli care dispar prin alegerea unui produs pentru bărbați. Cercetarea Clearspring indică o medie anuală de £2,418 pentru costurile specifice femeilor.
Aproape un sfert dintre femei reduc banii alocați alimentelor sau facturilor gospodăriei pentru a putea cumpăra produse de îngrijire personală, potrivit aceleiași cercetări. Una din 10 femei se confruntă cu sărăcia menstruală, adică dificultatea de a-și permite produsele necesare menstruației. Posibilitatea de a le lua de la serviciu nu este disponibilă tuturor.
În Marea Britanie, criza costului vieții a adâncit diferența de bunăstare financiară dintre femei și bărbați. Femeile sunt mai expuse salariilor mici și responsabilităților de îngrijire a copiilor și au mai rar economii sau bani pentru activități recreative. Dezavantajele financiare asociate maternității și diferențele de pensie se adaugă acestor presiuni.
Inițiativa britanică de interzicere nu a trecut
În 2019, deputata liberal-democrată Christine Jardine a depus în Camera Comunelor proiectul Gender-based Pricing (Prohibition) Bill, pentru interzicerea prețurilor diferențiate pe criteriu de gen. Guvernul britanic a răspuns că prețurile diferite nu demonstrează automat discriminarea.
Propunerea avea susținere inclusiv din partea unor deputați laburiști și conservatori, dar nu a avansat până la termenul din 2021. Cinci ani mai târziu, practica rămânea într-o zonă juridică neclară pentru comerțul britanic, fără o interdicție specifică.
„Cred că avem probleme mai mari de rezolvat, și anume misoginia generală din societate, pe care o vedem peste tot”, a declarat, în traducere, deputata liberal-democrată Christine Jardine, discutând despre prețurile diferențiate.
„Trebuie să o abordăm prin lucruri mici, individuale, precum «Pink Tax» aplicată produselor pentru femei, și să fim mai conștienți de ea în general. Misoginia medicală, manosfera: vedem tot felul de probleme. Prețurile deodorantelor și ale tunsorilor sunt un simptom al faptului că există încă o misoginie cotidiană adânc înrădăcinată, pe care trebuie să o depășim”, a adăugat Jardine.
După dezbaterea inițiată de deputată, Tesco s-a angajat să aducă prețurile lamelor de ras pentru femei la nivelul celor pentru bărbați. Boots a revizuit, la rândul său, prețurile unor cosmetice în urma unei campanii pe platforma Change.org.
Fără o politică privind prețurile diferențiate pe criteriu de gen, magazinele britanice nu aplică o practică uniformă. Lansarea unor game noi poate aduce din nou creșteri de preț.
„«Pink Tax» există exclusiv pentru profit”, afirmă, în traducere, Plan International, organizație pentru egalitatea fetelor, în poziția sa despre aceste diferențe.
„Companiile cred că femeile sunt dispuse să plătească mai mult decât bărbații pentru unele produse. Așa că le promovează diferit către femei”, explică organizația.
Plan International recomandă presiune pentru măsuri legislative și politici publice care să determine companiile să își asume responsabilitatea pentru această practică.
