Termenul „dating down” a ajuns să împartă opiniile pentru că este folosit în două sensuri foarte diferite. În forma lui de bază, descrie alegerea unui partener considerat inferior față de standardele obișnuite ale celuilalt, fie că este vorba despre venituri, atractivitate convențională, educație sau maturitate emoțională. De aici pornește și disputa: pentru unii, expresia vorbește despre renunțarea la filtrele legate de aparențe, bani sau imagine; pentru alții, arată o relație dezechilibrată, în care unul dintre parteneri pornește dintr-o poziție de superioritate.
Diferența se vede în felul în care este privit celălalt. Când alegerea pune pe primul loc personalitatea și legătura emoțională, relația capătă un sens complet diferit. Dacă, în schimb, unul dintre parteneri îl vede pe celălalt ca pe o variantă mai slabă, apar repede pretențiile, lipsa de respect și senzația că relația nu se construiește de la egal la egal.
O interpretare mai blândă a fenomenului a venit din The Asia Business Daily. Scriitorul Choi Young a comparat acest tip de alegere cu „shrekking” și l-a prezentat ca pe o decizie în care personalitatea și conexiunea emoțională cântăresc mai mult decât înfățișarea. În aceeași zonă de discuție, termenul este folosit însă și pentru relații în care partenerul este neglijent emoțional, leneș sau vine cu pretenții nejustificate. Aici apar dinamici din care se nasc jocuri toxice de putere.
Presiunea social media are și ea un rol în felul în care este înțeles fenomenul. Profilul, fotografia și impresia rapidă ajung să conteze mult în selecția unui partener, iar aplicațiile de dating și rețelele sociale amplifică felul în care oamenii se prezintă și îi aleg pe ceilalți. Potrivit Bravonet, profilurile online influențează direct percepția, iar discuția despre „dating down” apare într-un moment în care aceste mecanisme de selecție sunt tot mai vizibile.
Bruce Y. Lee (M.D., M.B.A.), scriitor pentru Psychology Today, propune o schimbare clară de perspectivă. El spune că „dating down” nu ar trebui asociat cu diferențe financiare, sociale, profesionale, de rasă, etnie sau de aspect exterior. În opinia lui, tocmai astfel de criterii superficiale îi fac pe oameni să se excludă prea repede unii pe alții din zona romantică.
În această lectură, problema reală apare atunci când cineva rămâne lângă un partener care nu oferă bunătate, loialitate, compasiune, empatie, sprijin și efort. Acolo se schimbă sensul întregii discuții. Nu mai contează cine stă mai bine la capitolul imagine, bani sau educație, ci ce primește fiecare în relație și dacă legătura se bazează pe respect și reciprocitate.
Semnul care poate lămuri tot este simplu: relația este construită pe personalitate și apropiere emoțională sau pe ideea că unul dintre parteneri face o concesie? În primul caz, eticheta spune mai degrabă ceva despre presiunea aparențelor decât despre cuplu. În al doilea, poate ascunde o formă de superioritate care rănește, mai ales pentru partenerul așezat în poziția de „mai puțin”.
Confuzia vine tocmai din faptul că același termen acoperă două realități distincte. Uneori se referă la alegerea de a trece peste filtrele de imagine. Alteori descrie acceptarea unui partener care nu oferă maturitate emoțională, sprijin sau respect. Discuția despre „dating down” a apărut și în contextul în care utilizarea intensă a rețelelor sociale poate afecta sănătatea mintală, mai ales la tineri.
