The Independent relatează că tot mai multe cupluri tinere din Regatul Unit încheie acorduri postnupțiale pentru a proteja banii primiți de la părinți. Printr-un asemenea acord, soții stabilesc din timpul căsătoriei cum vor fi tratate finanțele la o eventuală despărțire. Documentul nu devine însă automat obligatoriu pentru instanță.
Independența financiară a ambilor parteneri este tot mai frecventă, iar cuplurile tinere privesc asemenea contracte ca pe o măsură de prevedere, comparabilă cu redactarea testamentelor. Explicațiile juridice de mai jos privesc Regatul Unit.
Momentul semnării deosebește acordul postnupțial de cel prenupțial
„Scopul unui acord postnupțial este să încerce să asigure că, odată ce v-ați căsătorit, dacă ulterior are loc un divorț sau o separare, ați convenit ce se va întâmpla, ceea ce, în teorie, ar trebui să însemne că nu mai există costuri suplimentare sau dispute privind finanțele”, explică, în traducere, Emma Harte, parteneră specializată în dreptul familiei la Keystone Law.
Distincția dintre cele două documente ține de calendar, precizează avocata: acordul prenupțial se semnează înainte de căsătorie, iar cel postnupțial după. Unele cupluri îl încheie la începutul căsniciei, fiindcă nu au apucat să pregătească unul înainte de nuntă. Altele le folosesc pe amândouă, pentru o protecție suplimentară.
Harte spune că asemenea acorduri erau mai puțin întâlnite la începutul carierei sale. Acum lucrează constant la ele și observă o recunoaștere juridică mai mare a ambelor forme de înțelegere.
Ajutorul părinților și moștenirile pot deschide discuția despre bani
Potrivit avocatei, situațiile în care soții ajung să pregătească un asemenea document sunt diferite:
Părinții unuia dintre parteneri oferă bani, uneori pentru a scoate cuplul din dificultăți financiare, și vor ca ajutorul lor să fie protejat dacă urmează un divorț.
Un soț primește o moștenire importantă, devine beneficiar al unui trust, o structură de administrare a bunurilor, sau al unei afaceri de familie. Cuplul poate conveni ca aceste resurse să fie păstrate separat de banii care ar urma să fie împărțiți.
O creștere semnificativă a averii schimbă situația financiară din timpul căsătoriei și îi determină pe parteneri să stabilească felul în care vor trata noile bunuri.
La a doua căsătorie, unul dintre soți vrea să protejeze pentru copii bunurile ori banii obținuți la încheierea primei căsătorii. Poate dori și protejarea averii cu care intră în noua relație, inclusiv a unei afaceri înființate și eventual vândute anterior.
După o aventură extraconjugală, soții decid să mai încerce o dată. Partenerul care nu a părăsit relația poate condiționa această încercare de clarificarea finanțelor, pentru cazul în care împăcarea nu funcționează.
Înțelegerea trebuie să prevadă și traiul familiei
Harte subliniază că redactarea este complexă: acordurile se construiesc pentru situația fiecărui cuplu, nu prin completarea unui șablon simplu. Protejarea averii aduse în căsătorie trebuie pusă alături de resursele necesare vieții de zi cu zi.
În mod obișnuit, discuția acoperă următoarele lucruri:
- Locuința și veniturile suficiente pentru fiecare soț și pentru copii.
- Cheltuielile pentru îngrijirea copiilor și taxele școlare.
- Destinația bunurilor comune sau deținute separat, precum mașinile, mobilierul, tablourile și casele de vacanță, dar și ce se întâmplă cu animalele de companie.
- Tratamentul moștenirilor pe care oricare dintre parteneri le-ar putea primi ulterior, pe durata căsătoriei.
Avocata recomandă ca documentul să țină cont de posibile schimbări, inclusiv nașterea copiilor sau modificarea carierei. Mutarea cuplului în altă țară poate impune revizuirea acordului de către avocați de acolo, pentru verificarea valabilității sale.
Judecătorul analizează condițiile semnării și echilibrul dintre soți
„Acestea sunt acum privite de instanțe ca fiind mai ușor de pus în aplicare”, spune Harte, în traducere, despre felul în care instanțele privesc aceste acorduri.
În explicația sa, contează ca fiecare partener să fi beneficiat de consultanță juridică independentă, ambii să fi dezvăluit integral situația lor financiară, iar semnarea să se fi făcut fără presiuni sau un termen impus. Judecătorul poate lua documentul în considerare alături de ceilalți factori prevăzuți în secțiunea 25 a legii britanice privind cauzele matrimoniale, Matrimonial Causes Act.
„Un acord nu poate exclude complet un soț de la toate bunurile, deoarece instanțele pot înlătura prevederile considerate inechitabile, pentru a se asigura că nevoile unui soț sau ale copiilor sunt acoperite”, avertizează avocata, în traducere.
Harte explică și limita unei pretenții de a păstra totul exclusiv pentru sine: proprietățile și celelalte bunuri acumulate pe parcursul căsătoriei pot fi împărțite. Ca acordul să reziste examinării într-un divorț, protecția averii familiei trebuie să rămână suficient de echitabilă.
Un mediator poate ajuta înainte de redactarea documentului
Discuțiile pot fi sensibile, mai ales când implică și familiile soților. Harte sugerează apelarea mai întâi la un mediator imparțial, care nu reprezintă niciun partener. Acesta poate ajuta cuplul să parcurgă problemele financiare și să ajungă la condiții considerate corecte.
În opinia avocatei, clarificarea lor din timp poate reduce probabilitatea unor procese îndelungate și foarte costisitoare. După ce partenerii găsesc o înțelegere care protejează suficient toate părțile, un avocat specializat în dreptul familiei poate redacta acordul.
