Marin Barbu, cunoscut de microbiști drept „Magiun”, a uimit cu o poveste fabuloasă din perioada comunistă. Fostul mijlocaș al Stelei a recunoscut fără ocolișuri că a strâns o avere colosală făcând bișniță înainte de Revoluția din Decembrie 1989, într-o vreme în care majoritatea românilor stăteau la cozi interminabile pentru alimente.
Avere din video playere si casetofoane
Cifrele de pe piața neagră de atunci sunt pur și simplu amețitoare. Cum reușea asta? Se pare că anturajul l-a ajutat enorm, mai ales că se afla în cercul de apropiați al lui Dumitru Dragomir. Aducea electronice din străinătate și le vindea la suprapreț. Și, pe bune, sumele sunt incredibile.
Declarația sa directă este savuroasă. „Cum m-a prins Revoluția pe mine? M-a găsit milionar. M-a prins cu vreo 700.000 de lei. Aveam ceva cașcaval. Păi, mă mai duceam prin Emirate cu nea Mitică. Aveam o geantă de aia… am adus 6 video playere. 45.000 de lei costa unul. Un radiocasetofon se vindea cu 60.000, iar un dublu-casetofon se vindea cu 300.000”.
V-ați gândit vreodată la ce însemnau banii ăștia atunci? Așa cum relatează Dolcesport, Basarab Panduru, prezent la discuție, a rămas complet șocat de sumele vehiculate. Reacția sa a fost instantanee: „Băi, lasă-l încolo. Se vindea… juma de mașină”.
Magia de pe teren, umbrita de rezultate
Dar de unde i se trage celebra poreclă de „Magiun”? Explicația ține strict de calitățile sale tehnice excepționale. Mingea i se lipea pur și simplu de picior, de parcă ar fi avut magiun pe ghete, spun cronicile vremii.
Numai că talentul uriaș nu s-a tradus neapărat în trofee pe vremea când îmbrăca tricoul roș-albastru. Sezonul 1982/1983 a fost unul de coșmar pentru trupa din Ghencea, considerat unul dintre cele mai slabe din istoria clubului. Steaua a terminat campionatul abia pe locul 5, privind de la distanță la Dinamo, Universitatea Craiova, Sportul Studențesc și FC Argeș. Distanța față de lider a fost de 11 puncte, o enormitate pentru acele vremuri când o victorie valora doar două puncte, nu trei ca acum. Nici în Cupa României lucrurile nu au stat mai bine, echipa fiind eliminată în optimi de Corvinul Hunedoara, scor 2-1 după prelungiri.
Traseul de succes de pe banca tehnica
Până la urmă, Marin Barbu și-a găsit adevărata vocație pe marginea terenului. E drept că a început ca antrenor-jucător la IMASA Sf. Gheorghe și Precizia Săcele, dar ulterior s-a dedicat exclusiv băncii tehnice. Și a făcut-o cu succes.
A promovat cu IMASA în Divizia C în stagiunea 1992/1993. Apoi a luat-o pe Precizia Săcele din Divizia județeană D și a dus-o până în B în doar două sezoane consecutive (1994/1995 și 1995/1996). Mai târziu, în sezonul 1999/2000, a promovat Foresta Suceava pe prima scenă a fotbalului românesc.
Iar lista echipelor din CV-ul său este impresionantă. A antrenat, printre altele, Foresta Fălticeni, FC Brașov, Petrolul Ploiești (de două ori), Ceahlăul Piatra Neamț (de 4 ori), Politehnica Iași, UTA Arad, Astra și chiar US Chaouia din Algeria. La Juventus București a activat și ca director tehnic, ocupându-se ulterior de academia de tineret.
Ultimul capitol la Sepsi
Ultimul său dans în antrenorat s-a consumat în 2019, pe banca celor de la Sepsi. Acolo a pregătit echipa pentru doar două meciuri din play-off, ambele pierdute. A fost un 1-5 dureros pe teren propriu cu FCSB și un 2-3 în deplasare cu Astra. S-a retras definitiv din meserie în vara acelui an.
