Cristi Chivu scrie din nou istorie în Italia, devenind campion cu Inter Milano și din postura de antrenor. Performanța sa senzațională a atras imediat atenția presei din Peninsulă, care a decis să meargă direct la sursă, tocmai la Reșița, pentru a înțelege rădăcinile acestui succes fulminant.
Promisiunea care i-a marcat destinul
Să fim serioși, puțini jucători ajung la nivelul la care a evoluat fostul căpitan al naționalei. Numai că drumul său spre glorie a început cu o dramă teribilă. Italienii au scos la lumină legătura profundă și emoționantă dintre Cristi și tatăl său, Mircea Chivu, cel care i-a fost și antrenor la CSM Reșița.
În 1998, cu puțin timp înainte ca Mircea să piardă lupta cu cancerul la doar 44 de ani, fiul său i-a făcut un jurământ care îți face pielea de găină. „Voi deveni fotbalist și voi avea grijă de familia noastră”, a sunat promisiunea făcută de puștiul de 17 ani. O promisiune ținută cu sfințenie, pas cu pas, de tânărul care avea să câștige campionatul în Olanda, să domine în Italia și să ridice deasupra capului trofeul Champions League.
Vizitele secrete la mormântul tatălui
V-ați gândit vreodată cum se raportează un campion la orașul său natal după ce a cucerit Europa? Ei bine, lucrurile stau puțin diferit în cazul lui Chivu. Detaliile tulburătoare despre revenirile sale în țară au fost dezvăluite într-un reportaj special, după cum notează Dolcesport. Cristi Bobar, președintele de la CSM Reșița, a făcut dezvăluiri care i-au lăsat fără cuvinte pe ziariștii străini.
Oficialul a explicat de ce fostul fundaș a avut o singură țintă în cariera de tehnician. „Cristi a avut oferte de la multe cluburi: Ajax, Dinamo, Rapid, cluburi din Arabia Saudită. Le-a refuzat pe toate pentru că a țintit mereu doar Serie A”, a relatat Bobar. Iar povestea nu se oprește aici. Același Bobar a împărtășit o anecdotă incredibilă despre legătura nevăzută cu orașul natal. „Am auzit că, din în când, Cristi se furișează înapoi la Reșița, pune o floare pe mormântul tatălui său și apoi pleacă. Doar ei doi, în tăcere. Nimeni nu l-a văzut vreodată, dar noi toți credem asta”. Portretul a fost completat de Valentin Ciucur, team managerul echipei locale, care l-a descris simplu ca „o persoană foarte respectuoasă și extrem de timidă”.
Un loc în istoria glorioasă a lui Inter
Dincolo de poveștile emoționante, cifrele vorbesc de la sine. Cristi Chivu este, oficial, al 16-lea antrenor din istoria lui Inter Milano care aduce titlul pe legendarul stadion Giuseppe Meazza. Performanța e cu atât mai mare cu cât vorbim despre abia al șaselea manager străin care reușește să cucerească trofeul Serie A cu gruparea lombardă.
În vârful acestui clasament select stau nume uriașe precum Helenio Herrera și Roberto Mancini, cu câte trei campionate câștigate fiecare. Imediat sub ei îi găsim pe Jose Mourinho și Alfredo Foni, ambii cu câte două titluri. Iată lista completă a tehnicienilor care au câștigat titlul cu Inter:
- Virgilio Fossati (Italia), 1909-1910
- Nino Resegotti, Francesco Mauro (Italia), 1919-1920
- Arpad Weisz (Ungaria), 1929-1930
- Armando Castellazzi (Italia), 1937-1938
- Tony Cargnelli (Austria), 1939-1940
- Alfredo Foni (Italia), 1952-1953, 1953-1954
- Helenio Herrera (Argentina), 1962-1963, 1964-1965, 1965-1966
- Heriberto Herrera (Paraguay), 1970-1971
- Eugenio Bersellini (Italia), 1979-1980
- Giovanni Trapattoni (Italia), 1988-1989
- Roberto Mancini (Italia), 2005-2006, 2006-2007, 2007-2008
- Jose Mourinho (Portugalia), 2008-2009, 2009-2010
- Antonio Conte (Italia), 2020-2021
- Simone Inzaghi (Italia), 2023-2024
- Cristian Chivu (România), 2025-2026
Predecesorii cu legături românești
Si totusi, Chivu nu este primul antrenor din istoria nerazzurrilor cu o legătură directă cu fotbalul românesc. Înaintea lui au mai fost doi. Primul pe listă este austriacul Anton Cargnelli, care a pregătit Club Atletic Timișoara (1926-1927) și Politehnica Timișoara (1927) înainte de a scrie istorie în Italia.
Celălalt este chiar Mircea Lucescu. „Il Luce” a fost sub contract cu formația milaneză între 30 noiembrie 1998 și 22 martie 1999, într-un sezon extrem de agitat în care echipa a terminat abia pe locul al optulea în Serie A.
