Profesorul doctor Mircea Beuran trage un semnal de alarmă serios cu privire la stilul de viață modern, care ne sabotează sănătatea, dar mai ales pe cea a copiilor. Dependența de ecrane și alimentația de tip fast-food au ajuns la cote alarmante, cu efecte devastatoare pe termen lung. V-ați gândit vreodată la prețul pe care îl plătim pentru acest ritm nebun?
Regula de aur pe care am uitat-o cu totii
Suntem mereu pe fugă, încercând să bifăm totul de pe listă. Munca pare că nu se termină niciodată, iar acasă ne refugiem în ecrane. Iar medicul a pus punctul pe i chiar în această privință. „Deci, la multitudinea tipurilor de criză, este greu să dai o reţetă ideală cum am putea trăi, dar am putea să găsim nişte palieri în care am putea să ne regăsim, să ne recâştigăm şi să îmbunătăţim stilul de viaţă. În primul rând, dacă ne uităm aşa pe categoria de vârste, o problemă o ridică tineretul şi o parte din adulţii care sunt deja foarte dependenţi de ecrane.”
Am pierdut complet busola când vine vorba de echilibrul personal. Profesorul Beuran ne reamintește de o formulă clasică, aproape uitată în era deadline-urilor infinite. „Apoi nu se mai respectă intervalul acela de 8-8-8, adică să munceşti 8, să te odihneşti 8 şi să ai un timp pentru tine.”
Ce punem, de fapt, in farfuria copiilor
Si dacă tot vorbim de obiceiuri toxice, hai sa vedem ce se întâmplă cu alimentația. Gătitul acasă a devenit o raritate, înlocuit de comenzile de fast-food. E drept că e mai comod, dar costurile ascunse sunt uriașe. „Dacă mâncarea ar trebui gândită, ar trebui foarte bine controlată şi, în special, alimentele care sunt procesate, alimentele care conţin sare multă, afumătură, cele care conţin nitriţi, nitraţi, euri, etc., deci aici ar trebui, pe de o parte, să controlăm, dar trebuie să şi educăm generaţia care nu mai găteşte acasă, ci mănâncă în oraş, de foarte multe ori, fără să ştim exact compoziţia mâncării.”
Numai că drama nu se oprește la adulți. Copiii sunt cei mai afectați, pentru că, pe bune, ei copiază exact ce văd la noi. Potrivit Bravonet, medicul atrage atenția asupra unei explozii de cazuri de obezitate infantilă. „Apoi trebuie să înţelegem că a crescut numărul de copii care au o suferinţă metabolică şi vedem obezi de la vârstele de 9, 10, 11 ani, procente care sunt în creştere în România şi lucrul acesta se motivează prin stilul de viaţă a copilului în interiorul familiei în care te creşte. Dacă el, de la 2-3 ani, mănâncă ce mănâncă adultul, sau ce aduc adulții de la diferite fast-fooduri, lucrurile acestea nu pot să ducă la o dezvoltare normală.”
Tableta, bona digitala cu efecte tragice
Pe lângă mâncarea nesănătoasă, mai avem un inamic periculos în case. Tableta sau telefonul, folosite pe post de bonă digitală. Câți părinți nu oferă un ecran copilului doar pentru a avea cinci minute de liniște? Comoditatea asta vine cu un preț imens.
„Dacă el, de la 2-3 ani, primește deja un gadget să se joace și îi vedem foarte inteligenți în a descoperi modalități diferite de a intra pe tot felul de platforme, numai că intră într-un dialog virtual cu o lume care și-o selectează de foarte multe ori pe care nu o înțelege și care poate de foarte multe comportamente nocive.”
Cifrele vorbesc de la sine.
Dar lucrurile pot degenera rapid, atunci când granița dintre lumea virtuală și cea reală dispare din mintea unui copil. Se poate ajunge la adevărate tragedii, iar profesorul Beuran oferă un exemplu care efectiv te lasă fără cuvinte (un exemplu care ar trebui să ne dea fiori). „De multe ori familia nu-i explică anumite lucruri care nu sunt reale din ceea ce vede. Și putem să motivăm aceasta cu o seamă de exemple în care copii de vârstă până la vârsta de 15-18 ani au tot felul de evenimente fizice. Nu înțeleg că nu poți să te urci pe fereastră și să fii îmbrăcat în costumul unui mare erou și să crezi că tu poți să zbori dintr-un bloc în altul.”
Până la urmă, un copil cu telefonul în mână pe canapea nu este neapărat un copil în siguranță, chiar dacă la prima vedere lucrurile par sub control.
