Unul dintre cele mai iubite filme ale anilor 2000, „Jurnalul Prințesei”, ascunde o poveste mai puțin cunoscută, cu un impact profund și neintenționat asupra a nenumărate tinere. Actrița Anne Hathaway a vorbit recent despre transformarea personajului său, Mia Thermopolis, și despre consecințele pe care le-a avut asupra percepției despre frumusețe.
O decizie pur logistică
Vă amintiți scena iconică în care Mia Thermopolis renunță la părul creț și la ochelari pentru un look „de prințesă”? Ei bine, decizia din spatele acestei schimbări nu a avut nicio legătură cu standardele de frumusețe. A fost, pur și simplu, o chestiune practică. Anne Hathaway a explicat că totul a fost o necesitate de producție. „Părul meu natural este destul de drept, așa că a trebuit să creăm un contrast,” a mărturisit actrița. Si, pe deasupra, alegerea a însemnat și economie de timp, adică „mai puțin timp în cabina de machiaj” pentru întreaga echipă.
O alegere pragmatică, la prima vedere.
Un efect secundar teribil
Numai că mesajul transmis publicului a fost cu totul altul. Multe fete și adolescente au interpretat transformarea Miei ca pe o validare a ideii că părul drept este superior celui creț. Potrivit unei analize publicate de Revistaioana, mesajul pe care multe tinere l-au înțeles a fost că „părul creț este neatrăgător”. Chiar Hathaway a recunoscut gravitatea situației, catalogând acest impact drept un „efect secundar teribil, complet neintenționat.”
Pe bune, cine nu a simțit vreodată presiunea de a se conforma unui ideal de perfecțiune promovat pe ecrane?
Mărturii dureroase lăsate în urmă
Dincolo de cifre și analize, consecințele s-au simțit direct în viața reală a fanelor. Reacțiile adunate de-a lungul anilor arată o realitate dureroasă. O tânără a scris: „Eu (o fată cu părul creț) am început să-mi îndrept părul după ce am văzut scena la 12 ani.” O alta a confirmat, cu o notă de umor amar: „Da, vizionarea acestui film când a apărut, ca persoană care avea păr creț și ochelari, a avut un efect asupra mea lol.”
Iar unele mărturii sunt de-a dreptul sfâșietoare, arătând cum un film poate lăsa cicatrici emoționale adânci (care persistă și la maturitate). O femeie a povestit experiența ei traumatizantă. „Aveam păr creț și ochelari când a apărut acest film și am fost hărțuită pentru ambele. Eram în școala generală și până în ziua de azi nu pot să mă uit la acest film pentru că m-a făcut să simt că bătăușii aveau dreptate. Ca adult știu mai bine, dar sentimentele viscerale sunt încă acolo.”
