# De ce iubirea poate face bine sănătății, iar despărțirea poate provoca durere fizică

> Șapte substanțe participă la atracție și atașament. Despărțirea poate afecta somnul și apetitul, iar legăturile apropiate pot sprijini refacerea.

Publicat: 1 noiembrie 2026, 08:52 · Autor: Radu Tudorache · Categorie: [Familie și relații](https://ebloguri.ro/category/familie-si-relatii/index.html.md) · Pagina web: https://ebloguri.ro/2026/11/01/de-ce-iubirea-poate-face-bine-sanatatii-iar-despartirea-poate-provoca/ · Publicație: Ebloguri

![Iubirea și sănătatea cuplului tânăr](https://ebloguri.ro/wp-content/uploads/2026/11/iubirea-si-sanatatea-1024x683.jpg)

**Relațiile apropiate sunt asociate cu un somn mai bun, mai puțin stres și beneficii pentru sănătatea fizică și mintală. Pierderea partenerului poate aduce însă durere resimțită în corp, tulburări de somn sau schimbări ale apetitului. În aceste reacții sunt implicate substanțele prin care creierul susține atracția și atașamentul, inclusiv în legăturile cu familia și prietenii.**

„Iubirea este o necesitate biologică la fel de vitală pentru bunăstarea unei persoane ca apa proaspătă, hrana și exercițiul fizic”, explică, în traducere, Stephanie Cacioppo, specialistă în neuroștiințe la University of Oregon și autoare a unei cărți despre iubire și pierdere, pentru [National Geographic](https://www.nationalgeographic.com/premium/article/love-loss-death-hormones-brain-heart-health).

## La începutul relației, judecata poate fi influențată de atracție

„La începutul unei relații, nivelul adrenalinei este crescut, ceea ce provoacă senzații precum fluturii în stomac și un ritm cardiac mai rapid”, explică, în traducere, Lucy Brown, profesoară clinică de neurologie la Albert Einstein College of Medicine din New York, pentru National Geographic.

Tot în această perioadă scade activitatea unor regiuni cerebrale care participă la formularea judecăților. Așa se explică, spune Brown, de ce defectele celuilalt pot trece mai ușor neobservate la începutul îndrăgostirii. Noradrenalina este eliberată mai frecvent când relația are încă multe necunoscute și menține creierul într-o stare de precauție.

Pe măsură ce angajamentul crește, pasiunea inițială susținută de recompensele dopaminei lasă mai mult loc altor mecanisme. Brown explică faptul că oxitocina devine mai importantă pentru menținerea relației și pentru sentimentul de siguranță, odată ce se reduc incertitudinea și teama de a fi rănit. Vasopresina contribuie, la rândul ei, la devotament, protecție și mândria legată de relația construită.

## Șapte substanțe participă la atracție și atașament

Deși iubirea este asociată de obicei cu inima, multe dintre efectele sale pornesc din creier. Hormonii, mesageri chimici ai sistemului endocrin, și neurotransmițătorii, implicați în comunicarea dintre celulele nervoase, coordonează funcții ale organismului și influențează emoțiile.

În aceste procese intervin structuri cerebrale precum hipotalamusul, hipocampul, amigdala, talamusul, ganglionii bazali și girusul cingular. Sistemul limbic, o regiune veche din perspectiva evoluției, participă la memorie și la procesarea mirosurilor, dar și la atracție și afecțiune.

Cynthia Kubu, neuropsiholog la Centrul de Restaurare Neurologică al Cleveland Clinic din Ohio, explică felul în care aceste mecanisme susțin apropierea: de la impulsul de a face cunoștință după o privire până la diminuarea fricii de vulnerabilitate și sentimentul, construit în timp, al unei legături profunde.

Substanțele au roluri diferite, care se pot suprapune:

**Oxitocina** este eliberată în conversații, la atingere, în joacă și în alte interacțiuni semnificative. Favorizează conexiunile sociale, încrederea și atracția. Poate avea însă și efecte negative asupra amintirilor despre cei dragi.

**Vasopresina** participă la entuziasmul asociat iubirii și răspunde la unele dintre aceleași comportamente ca oxitocina. Este eliberată și în situații de amenințare, susținând protejarea persoanelor apropiate. Poate contribui la posesivitate sau gelozie, reacții pe care oxitocina le poate tempera.

**Dopamina** activează circuitele recompensei. Alimentația, exercițiul fizic și drogurile îi pot stimula eliberarea; în cuplu, aceasta însoțește frecvent sărutul sau sexul. Crește motivația de a fi alături de persoana dorită, iar intensitatea euforiei a fost comparată cu cea produsă de cocaină.

**Testosteronul** contribuie la dorința sexuală și la impulsul de reproducere, fiind asociat cu atracția pasională.

**Estrogenul** are, de asemenea, un rol în dorința sexuală și reproducere. Acești hormoni motivează apropierea sexuală, în timp ce dopamina recompensează experiența.

**Noradrenalina** poate accelera pulsul, crește energia și provoca transpirația palmelor la întâlnirea unei persoane noi sau în timpul îndrăgostirii. Participă și la fixarea amintirilor, ceea ce ajută la explicarea amintirilor vii despre primele întâlniri.

**Serotonina** poate scădea în anumite etape ale atracției. Niveluri asemănător de reduse sunt întâlnite la persoane cu tulburare obsesiv-compulsivă.

„Oxitocina ne intensifică sentimentele de legătură, atașament și angajament față de cineva”, spune, în traducere, Theresa Larkin, profesoară asociată de științe medicale la University of Wollongong din Australia, pentru National Geographic.

Sandra Langeslag, specialistă în neuroștiințe comportamentale la University of Missouri-St. Louis, a cercetat legătura dintre serotonină și îndrăgostire. Ea descrie o asemănare între persoanele îndrăgostite și cele cu tulburare obsesiv-compulsivă prin prezența obsesiilor. Comparația nu reprezintă un diagnostic.

Aceste substanțe nu acționează izolat: aceeași experiență poate declanșa eliberarea mai multora, iar atât dopamina, cât și serotonina participă la gândurile obsesive. Jacquie Olds, profesoară asociată de psihiatrie clinică la Harvard Medical School, subliniază că iubirea implică toate simțurile și influențează creierul prin mecanisme complexe.

## Beneficiile apar și în relațiile fără componentă romantică

Când sunt activate circuitele cerebrale asociate iubirii, se eliberează hormoni, substanțe neurochimice și opioide naturale. Cacioppo explică faptul că această reacție produce bucurie, sprijină vindecarea organismului și ajută la gestionarea durerii.

Beneficiile asociate legăturilor apropiate includ o funcționare imunitară mai bună, diminuarea durerii și a depresiei, abilități mai bune de rezolvare a problemelor, funcții cognitive îmbunătățite și chiar o viață mai lungă. Cercetările leagă și o cantitate mai mare de oxitocină în sânge de procesele de vindecare.

Sue Carter, directoare emerită a The Kinsey Institute din Indiana și biologă specializată în legături sociale, explică faptul că relațiile sigure, romantice sau nu, favorizează stări biologice de relaxare, dezvoltare și refacere. În opinia sa, importanța iubirii pentru sănătate, bunăstare și reproducere explică de ce aceste mecanisme nu puteau depinde exclusiv de învățare.

## Despărțirea poate declanșa un răspuns fizic de stres

„O despărțire ne privează brusc de neurotransmițătorii cu care ne-am obișnuit”, explică Olds, în traducere, pentru National Geographic. Ea compară suferința unei despărțiri dificile cu întreruperea bruscă a unei substanțe de care cineva este dependent.

Odată cu separarea, stimularea obișnuită prin dopamină și oxitocină poate scădea, în timp ce cresc substanțe asociate stresului, precum cortizolul și noradrenalina, numită și norepinefrină.

Brown explică faptul că, în acest răspuns de stres, creierul reacționează ca în fața unui stimul fizic dureros. Poate apărea și un dor intens, asemănător sevrajului. Cacioppo descrie căutarea persoanei absente ca pe o căutare a senzațiilor plăcute asociate anterior cu ea, inclusiv în iubirea neîmpărtășită.

Manifestările pot include lipsa poftei de mâncare, schimbări ale greutății, somn perturbat, anxietate sau depresie, explică Kubu.

## Doliul poate afecta inclusiv inima

Moartea partenerului poate intensifica aceste reacții. Carter explică rolul protector al oxitocinei asupra țesuturilor, în special asupra inimii. Întreruperea bruscă a stimulării asociate legăturii cu persoana iubită, împreună cu eliberarea hormonilor de stres, poate produce creșteri ale tensiunii arteriale, accelerarea pulsului și dificultăți de respirație.

Pentru persoanele care au deja o afecțiune cardiacă, aceste manifestări ar putea implica un risc de infarct, avertizează Larkin. National Geographic amintește aici și sindromul inimii frânte, o afecțiune rară.

Cacioppo invocă o cercetare din anii 1960, realizată asupra a 4.486 de văduvi din Marea Britanie. În primele șase luni de la moartea soțiilor, riscul lor de deces a fost cu 40% mai mare decât cel al bărbaților căsătoriți de aceeași vârstă.

## Refacerea are nevoie de timp și de legături apropiate

„Când legăturile sociale sunt rupte prin separare sau pierderea unui partener, sistemul nervos are nevoie de timp pentru a-și regăsi echilibrul și a se adapta”, explică Carter, în traducere, pentru National Geographic.

Efectele cele mai grave ale separării sau doliului se pot diminua pe măsură ce apar și se consolidează alte relații. Carter precizează că durerea pierderii poate rămâne pentru totdeauna, însă noile legături pot ajuta la vindecarea emoțională.

Recomandările specialiștilor diferă în funcție de situația persoanei:

**După o despărțire sau o pierdere:** după primele zile ori săptămâni foarte dificile, Larkin recomandă reluarea activităților plăcute, pentru reducerea hormonilor de stres și stimularea celor asociați iubirii.

**Într-o relație în care apropierea s-a diminuat:** Langeslag propune mai mult timp împreună, atenție acordată calităților partenerului, rememorarea experiențelor fericite comune sau intimitate fizică, pentru stimularea substanțelor implicate în conexiune.

**În lipsa unui partener romantic:** Larkin indică timpul de calitate cu familia și prietenii apropiați, îmbrățișările, contactul cu natura și interacțiunea cu animalele de companie drept modalități de stimulare a substanțelor asociate iubirii.