# Cum se poate exersa tolerarea incertitudinii și când îngrijorarea justifică ajutorul unui specialist > Ryan Jane Jacoby recomandă limitarea unei decizii la trei sau patru opțiuni rezonabile, apoi evitarea reanalizării repetate a alegerii. Publicat: 17 octombrie 2026, 07:26 · Actualizat: 17 octombrie 2026, 07:26 · Autor: Simona Ionescu · Categorie: [Sănătate](https://ebloguri.ro/category/sanatate/index.html.md) · Pagina web: https://ebloguri.ro/2026/10/17/cum-se-poate-exersa-tolerarea-incertitudinii-si-cand-ingrijorarea/ · Publicație: Ebloguri ![Fotoliu pentru exersarea tolerării incertitudinii](https://ebloguri.ro/wp-content/uploads/2026/10/tolerarea-incertitudinii-1024x683.jpg) **Când planurile se schimbă, alegerea poate fi restrânsă la trei sau patru variante rezonabile, în locul căutării nesfârșite a unei soluții perfecte. Pentru situațiile care nu pot fi schimbate, recomandarea este alta: acceptarea necunoscutului și mutarea atenției spre prezent. Tolerarea incertitudinii se poate exersa și prin decizii mici, fără consecințe importante.** Pe [The Independent](https://www.independent.co.uk/news/life-learning-treatments-one-canada-b3068444.html) apare și invitația de a începe astăzi un abonament Independent Membership. E un îndemn de abonare, nu un exercițiu de tolerare a incertitudinii. „Incertitudinea este o parte fundamentală a vieții, fie că este vorba despre relațiile noastre, sănătatea noastră sau finanțele noastre”, spune Michel Dugas, profesor de psihologie la University of Québec in Outaouais, despre locul necunoscutului în experiențele cotidiene. „Să înveți să faci față faptului că nu știi este o abilitate fundamentală pentru calitatea vieții”, adaugă profesorul. ## O problemă concretă cere delimitarea lucrurilor care pot fi schimbate O călătorie ale cărei planuri au fost date peste cap este exemplul folosit de Ryan Jane Jacoby, psiholog clinician și cercetător la Massachusetts General Hospital. Recomandarea ei începe cu verificarea unui lucru: problema se află sub controlul persoanei afectate și poate fi rezolvată? Încercarea de a elimina orice necunoscut nu este primul pas. Pentru situațiile în care există o soluție, Jacoby propune următoarea succesiune: - Restrângerea posibilităților la trei sau patru opțiuni rezonabile. - Cântărirea avantajelor și dezavantajelor fiecărei variante, urmată de luarea unei decizii. - Rezistența la impulsul de a redeschide, în mod repetat, aceeași alegere. „Probabil că nu există o alegere perfectă”, explică Jacoby despre așteptările care însoțesc o astfel de decizie. Când situația nu mai poate fi modificată, psihologul recomandă trecerea de la căutarea soluțiilor la acceptare. Exercițiile de atenție conștientă, adică orientarea atenției spre momentul prezent, sau o activitate suficient de captivantă pot întrerupe concentrarea asupra gândurilor repetitive. ## Exercițiile mici încep fără confirmarea celorlalți Printre exercițiile simple pentru tolerarea necunoscutului se numără lăsarea telefonului acasă pentru o perioadă scurtă. O altă variantă este luarea unei decizii fără consecințe importante, fără solicitarea unor confirmări liniștitoare din partea altor persoane. În tratament, explică Dugas, pot fi folosite experimente comportamentale: situații în care persoana întâlnește, în condiții de siguranță, incertitudinea de care se teme. Unul dintre pacienții săi, foarte preocupat de note, a primit sarcina de a amâna cu 48 de ore verificarea rezultatului unui test deja publicat online. Disconfortul pacientului a fost puternic la început. Până în a doua zi însă, scăzuse considerabil. „Învățarea unui lucru nou se poate produce cu adevărat doar când trăiești experiența de care te temi”, explică Dugas despre rolul experienței directe în acest proces. Există și un prag pentru solicitarea ajutorului profesional: atunci când anxietatea legată de necunoscut începe să afecteze viața de zi cu zi, recomandarea profesorului este consultarea unui specialist. ## Telefonul poate reduce ocaziile de a aștepta fără răspuns Jeroen van Baar, cercetător în epidemiologie psihiatrică la Boston University School of Public Health, a analizat împreună cu colegii săi 137 de studii realizate începând din anii 1990. Cercetările au evaluat studenți folosind aceeași scală pentru intoleranța la incertitudine. Termenul descrie o reacție la necunoscut mult mai intensă decât ar justifica situația. Scorurile medii au crescut substanțial în studiile analizate. Una dintre ipotezele discutate de cercetător este că telefonul inteligent a redus numărul ocaziilor obișnuite în care oamenii exersează așteptarea fără să știe ce urmează. „Faptul că avem telefoane mobile în buzunar ne permite să aflăm aproape orice într-o clipă”, spune van Baar despre accesul imediat la informații. În interpretarea sa, acest acces ar putea lăsa mai puțin loc experiențelor prin care oamenii descoperă că pot fi în regulă chiar și fără să cunoască următorul pas. Exemplele țin de gesturi cotidiene: orientarea pe un drum necunoscut, anunțarea imediată a unei întârzieri sau lămurirea pe loc a unei dispute despre un fapt banal. Legătura cu folosirea telefoanelor rămâne o ipoteză, nu o cauză demonstrată a creșterii scorurilor. ## Acceptarea lasă loc dezamăgirii și prudenței Nick Carleton, profesor de psihologie la University of Regina, în Saskatchewan, Canada, explică faptul că disconfortul în fața incertitudinii are intensități diferite de la o persoană la alta și depinde de împrejurări. O cutie nedeschisă, între prieteni, baloane și miros de tort, poate stârni încântare. Aceeași cutie, abandonată într-o stație de metrou, provoacă o reacție diferită. Carleton descrie prudența ca având un sens evolutiv: asumarea oricărui risc putea fi fatală, dar evitarea permanentă a necunoscutului putea împiedica oamenii să găsească hrană. Dugas observă că dificultatea de a gestiona schimbarea este veche, în timp ce politica și tehnologia aduc astăzi transformări rapide. Acceptarea incertitudinii nu presupune ignorarea pericolului, ascunderea dezamăgirii sau declararea fiecărui eșec drept ceva pozitiv. Carleton recomandă recunoașterea emoțiilor negative, apoi examinarea posibilității ca schimbarea să aducă și ceva valoros, fără să ne spunem că așa se va întâmpla. În cartea „Comfortable with Uncertainty”, autoarea budistă americană Pema Chodron descrie o practică a nonagresivității care include acceptarea imposibilității de a cunoaște ce urmează. „Nu putem evita niciodată incertitudinea”, scrie Chodron. „Acest fapt de a nu ști face parte din aventură”, continuă autoarea. Jacoby propune și întoarcerea la felul în care erau trăite surprizele în copilărie: „Copiii acceptă surprizele neașteptate, iar eu cred că, pe măsură ce îmbătrânim, tindem să ne îngrijorăm mai mult și să ne gândim la toate incertitudinile posibile”, observă psihologul.