Până să ajungă la forma sa actuală, scrisul a cunoscut o istorie plină de experimente și transformări, întinsă pe câteva mii de ani. Nevoia oamenilor de a cristaliza gândurile în manifestări desenate sau scrise, cu rol de mesaj cifrat și impregnat pe o anumită suprafață, este baza pe care scrisul s-a format, pas cu pas, până în zilele noastre.

Care sunt primele atestări ale scrisului în societate? Ce metode utilizau civilizațiile timpurii, pentru a cifra / descifra un mesaj scris? Unde am ajuns astăzi, raportându-ne la prima fază a scrisului, dacă ar fi să privim cu “doar câteva” milenii în urmă? Vorbim despre toate acestea în rândurile de mai jos:

Scrierea rupestră – granița dintre desen și scris

Primii scriitori au aparținut societăților din Paleolitic. Hieroglifele îmbinau desnul cu scrisul și aveau menirea de a transmite, din generație în generație, poveștile din timpul partidelor de vânătoare.

Hieroglifele erau realizate cu ajutorul degetelor, iar singurele nuanțe utilizate erau: ocrul (în toate variațiile sale, de la galben și până la brun) și culoarea lăsată de cărbunele provenit din lemn. Un veritabil altar al hieroglifelor rupestre este peștera Lascaux din Franța, în galeriile căreia se află ceea ce specialiștii denumesc astăzi “protoscriere”.

Scrierea cuneiformă – prima scriere din istorie

Sumerienii au oferit istoriei primele scrieri, reprezentate pe tăblițe mici de argilă, fiind și primii care au redat în scris limba vorbită în acea societate. Sumeriana se compunea din aproximativ 500 de simboluri, sub forma unor cuie (cuneiforme).

Colecțiile de tăblițe, utilizate ca suport pentru cuneiforme și descoperite la începutul secolului XIX, formează prima bibliotecă din istorie, ce conține și cel mai vechi manual de medicina al lumii.

În societatea sumeriană, scribii ocupau poziții privilegiate. Pentru că țineau cu îndârjire de statutul lor, determinat de expertiza pe care doar ei o aveau, scribii au complicat constant scrierea cuneiformă, îngreunând astfel accesul maselor la educație.

Scrierea hieroglifică – mistere pe pereții piramidelor

Fascinația pentru Lumea lui Osiris (Lumea de Dincolo) a influențat dezvoltarea scrisului hieroglific, pe întreaga lungime a fluviului Nil. Scrierile despre faptele magice ale celor decedați au trecut rapid la randul de artă, practicată cu mult profesionalism de scribi.

Este mai mult decat cunoscută pasiunea egiptenilor pentru a orna obiectele și pereții camerelor funerare cu hieroglife, reprezentând scene din viața de zi cu zi, dar și proiecții ale Lumii de Dincolo.

Simbolurile hieroglifice au un rol vital în monarhia egipteana. Motivul? Tipărirea acțiunilor faraonilor a reprezentat dintotdeauna un mod eficient de consolidare a puterii în societate.

Scrisul în Grecia Antică

Primele atestări ale scrierilor grecești datează din 770 – 750 i.Hr. Odată cu expansiunea puterii lui Alexandru Macedon, cultura greacă se extinde cu repeziciune în întreg bazinul Mediteranei.

Biblioteca din Alexandria, cea mai renumită bibliotecă din Antichitate, găzduia scrierile celor mai importanți gânditori din acele vremuri, scrieri care au pierit pentru totdeauna, odată cu incendiul mistuitor din 391 i.Hr.

Scrisul în China Antică

În China, scrisul și-a făcut simțită prezența în societate începând cu anul 1500 i.Hr, primele scrieri reprezentând ideograme pe care istoricii nu le-au mai putut identifica în niciun alt colț al lumii.

În această societate, dezvoltarea scrisului a cunoscut un parcurs cât de poate de anevoios, din cauza faptului că limba chineză a fost dintotdeauna divizată în foarte multe dialecte. Cu toate acestea, scrierile au rămas o punte de legătură între societățile divizate lingvistic, din spațiul Chinei antice.

Instrumente de scris moderne

Scrisul moden a luat naștere în epoca gotică, în jurul anului 800 d.Hr. Odată cu dezvoltarea acestuia, s-a dezvoltat și gama de instrumente pentru scris: creionul din plumb sau alte metale prețioase, calamusul de trestie, penele de gâscă, dar și o gama diversificata de stilouri, cele mai populare fiind stilourile din os și stilourile din metal. Ulterior, tiparul a apărut ca o nevoie de a simplifica redactarea, inventarea acestui instrument fiind una dintre cele mai importante borne din istoria scrisului.

Astăzi, când tastele și comenzile vocale simplifică enorm întregul proces de scriere, regăsim la bază aceeași nevoie pe care au avut-o și societățile din paleolitic sau popoarele antice: nevoia transmiterii unui mesaj cifrat, indiferent de instrument sau suport!

Despre autor

Lasă un răspuns