Ziua de luni este pe sfârșit. Pentru mine nu a fost chiar așa lungă și rea, însă cu siguranță a fost obositoare. Mi-a venit în sfârșit Sînt o babă comunistă, despre care vă povesteam zilele trecute și știu deja ce voi face în noaptea asta. 😀 

Cred că nu sunt singura care își cumpără cărți doar pentru că a văzut pe Facebook/Bloguri/site-uri cu citate multe citate drăguțe din cărțile respective. Invitație la vals, Fluturi, Sub aceeași stea sunt doar câteva dintre cărțile pe care le-am citit pentru că am fost atrasă de citate.  Și nu am fost dezamăgită niciodată până acum!

Când are prea multă libertate, omul, în loc să zboare, îşi leagă aripile, iar când nu are libertate, zboară în cercul lui limitat închipuindu-şi că atinge infinitul.
Chris Simion.

Ce ne spunem când nu ne vorbim se încadrează în aceeași categorie. Mi-am cumpărat-o de ceva vreme, însă nu am apucat să o citesc. Sunt chiar curioasă dacă se va ridica la așteptările mele. Am citit și unele recenzii în care se spunea că lasă de dorit…

Voi ce părere aveți? Ați citit-o?

Despre autor

Lasă un răspuns