Eu cred că trăim doar atât cât ne putem proba capacitatea de uimire, în rest, vieţuim, ne întreţinem în viaţă corpul, şi nimic mai mult. Suntem un fel de melci care ne târâm împovăraţi de o cochilie mare, rămasă goală după ce a plecat din ea simţul mirării. Am fost deconectaţi de la mister, s-a cam terminat ceea ce era viu în noi. Peisajele nu ne mai spun nimic, bucuriile sunt ofilite, viaţa e o sumă de reflexe, muzica e o hărmălaie enervantă, literatura un rezervor de cuvinte goale. Fără mister suntem o aglomerare de celule obligate să stea o vreme împreună. Suntem doar ţărână care merge la serviciu. – Ioan T. Morar

Despre autor

Lasă un răspuns