Nu ştiu cum să încep şi nu ştiu cum să termin. Nu ştiu nici cât de multe vă pot spune între aceste două părţi ale articolului de azi. De fapt, mint, aş putea să vă spun multe, dar v-aş plictisi cu siguranţă – căci aş spune numai cuvinte de laudă. Abia 47 de cuvinte? Hmmmm, ce rost are atâta introducere nu ştiu! Azi, v-o prezint pe Dianette.

Am descoperit frânturile din sufletul ei destul de recent, cred că a trecut maxim o lună. Un prim lucru ce mi-a plăcut la ea (în afara numelui), e faptul că e poliglotă – la fel ca mine – deşi eu mai am de lucru la capitolul Germană, şi încă o observaţie aici: nu vă speriaţi că meniul blogului e în Germană pe alocuri, asta cred că îi dă o notă aparte.

De fapt, tot ce e pe blogul ei are o notă aparte, o puternică încărcătură sensibilă şi un aer de feminitate senzuală în cea mai pură formă. Deşi pare un blog “de fete”, cred că şi domnilor le va face plăcere să citească ceea ce scrie (şi, nici nu le strică o astfel de lectură din când în când).

Am o inimă?! Evident. Am dansat aşa goală în ploaie, am construit şi dărâmat împreună zeci de castele de nisip… Mi-am întins organele pe sârmă cum întinzi rufele la soare.. şi a plouat torential.. Mi-am spălat apoi mâinile de sânge şi am luat-o de la capăt…[…] E ca un cerc.. in mijloc, inevitabil, eu… […] Mi-am aşezat nebunia.. uneori în linişte precum lingi de pe degete o îngheţată de căpsuni, ştiind că eşti singur acasă şi nimeni şi nimic n-are limită..” – şi asta e doar o scurtă privire în interiorul ei, o foarte privire convingătoare (nu-i aşa?).

Asta a fost pentru azi, dragii mei şi, nu uitaţi – Ihr seid das Licht (voi sunteţi lumina), parafrazând un vers dintr-o poezie recentă a bloggeriţei pe care v-o recomad cu multă căldură astăzi.

Despre autor

Lasă un răspuns