“Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.” (Marin Preda)

Fericirea este starea de mulțumire a sufletului, definită ca sens și scop al vieții; nefericirea sau nenorocirea este starea de suferință. Fericirea trebuie înțeleasă ca o răsplată a unei activități, făcută cu un scop nobil și având un caracter virtuos, spunea cineva într-un articol.

Pe tine ce te face fericit?

Despre autor
  1. mc

    Bună întrebare! Sau și mai bine, mai știm să fim fericiti? Pe mine mă fac fericită (și) oamenii care NU se bucură de nefericirea altora. Îmi redau picătură din încrederea pe care o aveam cândva în umanitate…

  2. Starea noastră normală, cea de zi cu zi, nu este nici cea de nefericire şi nici cea de fericire. Devenim fericiţi, spre exemplu, atunci când am reuşit să facem ceva ce ne-am propus, am obţinut un lucru pe care ni-l doream sau am cunoscut persoane care ne-au făcut să ne simţim bine în prezenţa lor. Atunci starea noastră, care era normală, se modifică. Devenim, aşa cum ne place nouă să spunem, fericiţi. Totuşi, acestă nouă stare este de scurtă durată. Ne obişnuim cu obiectul nou sau cu ceea ce ne-a produs această schimbare şi atunci reintrăm în normalitate. Tocmai de aceea, fericirea este la fel de temporară ca şi nefericirea. Starea de normalitate este cea care, ca timp, ne domină.
    Deci, chiar dacă cei din jur sunt fericiţi, iar tu nu, totul este temporar. Mâine ar putea să fie învers. Cel mai important lucru este că tu trebuie să ai în vedere doar împlinirea a ceea ce te menţine, cât mai mult timp, pe tine, în starea de fericire.

  3. Popular se spune – Nimic nu-i mai al dracu’ ca norocul altuia(Marin Preda cred că a preluat și scris literar această maximă…sau minima) 😉

Lasă un răspuns